Poezii de Walter Savage Landor
Frunze târzii
Frunzele cad; la fel și eu;
Câteva flori târzii au ochii umezi, irizând violaceu;
Ochii mei la fel.
Prea rar se-aude-n vreun tufiș o șoaptă lirică,
Voios sau trist un tril de păsărică
Întreaga pădure-așteaptă-un cântecel.
Poate să vină iarna: ea aduce mai aproape
De foc cercul ( zi de zi mai mic) de priviri mioape,
Prieteni vechi care vorbesc despre zilele de-atunci.
Lăsați-o; acum cerul este înnorat și ud,
Iar primăvara și vara-s deja trecut
La fel sunt și toate lucrurile dulci.
poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai surâs, ai vorbit, iar eu te-am crezut
Ai zâmbit, ai vorbit, iar eu, vrăjit ca de-un descânt,
Te-am crezut, înșelat de fiecare zâmbet și cuvânt.
Un alt om nu ar mai dori nicicum așa ceva;
Nici speranță cum am avut eu n-ar mai avea:
Dar eu nu vreau nici azi acea ultimă dorință condamnată;
Hai, minte-mă, mai minte-mă ca atunci încă o dată!
poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversarea a șaptezeci de ani
Nu-înfrunt pe nimeni, nimeni nu-i vrednic să-l înfrunt;
Am iubit Natura și tot ce-înseamnă Arte;
M-am încălzit la focul Vieții, la pieptul ei am supt;
Se-amurgește iar eu sunt gata să mă despart de toate.
poezie de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârstă
Moartea, deși n-o văd, se ține-aproape, pusă pe rele,
Invidioasă pe-al optzecilea an al vieții mele.
Azi, i-aș da ultimii ani care mi-au mai rămas, binevoitor,
Pe unul din cei cincizeci care-au trecut cum trece-un nor.
Ah! Ea atinge tot ce există, nu stă pe A de B să îl distingă,
Dar, când îi propui un târg, refuză să-l atingă.
poezie de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Walter Savage Landor, adresa este: