Wendell Berry

Ceea ce ne trebuie este aici

Gâşte sălbatice deasupra noastră –
trec, iar cerul se închide. Abandonul,
ca-n dragoste sau în somn, le indică
drumul, limpede, lipsit de piedici,
ca-n orice străveche credinţă; ceea ce ne trebuie este aici.
Şi noi ne rugăm, nu pentru pământuri noi sau pentru paradis,
Ci pentru liniştea inimii şi pentru limpezimea ochiului.
Ceea ce ne trebuie este aici.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă

M-am născut într-un an secetos. În vara aceea
mama aştepta-n casa biciuită de soare
şi de vântul uscat, care nu se mai oprea,
ca bărbaţii să revină seara acasă
şi să aducă apă de la o fântână de departe.
Venele frunzelor secaseră, iar rădăcinile se subţiaseră.

Toată viaţa m-am temut de reîntoarcerea acelui an,
fiind convins că se află încă undeva pe aici,
prin apropiere, ca sufletul duşmanilor morţi.
Teama de a-mi simţi gura plină de praf mă-nsoţeşte pretutindeni,
de aceea eu sunt soţul credincios al ploii,
iubesc apa fântânilor şi-a izvoarelor
şi gustul acoperişurilor din apa bidoanelor.

Sunt un om uscat a cărui sete este-o laudă adusă norilor
şi-a cărui minte are forma unei ceşti.
Cea mai mare plăcere-a mea este să mă trezesc noaptea,
după câteva săptămâni de secetă, şi să ascult ploaia.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un avertisment pentru cititorii mei

Nu mă credeţi blând
pentru că vă vorbesc elogiind
blândeţea, nici rafinat
pentru că preţuiesc harul
care ţine-n viaţă lumea. Sunt
un om la fel de primitiv ca mulţi alţii,
grosolan în vorbire, intolerant,
îndărătnic, nervos, plin
de crize şi de furii. Faptul că
vă pot, uneori, vorbi frumos
nu-i deloc natural.

E doar o ciudăţenie.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!