Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

William Ernest Henley

Poezii de William Ernest Henley

Invictus

Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârșit,
Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorții strâns fără cruțare
Nu am dat înapoi și n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme și de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-amenințări și patimi
Sunt și voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

poezie celebră de William Ernest Henley, traducere de Leonard Neculae
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Viața-i amară

Viața-i amară. Toate fețele zilelor, de dimineață și până-n amurg
Sunt cenușii de la atâta trudă și lacrimi care-au curs și curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi și plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoții,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morții....
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.

Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor știrbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-și fie sieși îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoții,
În vreme ce noi ațipim, se-apropie, tiptil, orele morții.
Lăsați-mă să dorm. Ajunge.

poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invictus

in memoriam R.T.H.B.

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele,-n an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Și-s, sufletului, căpitan.

poezie clasică de William Ernest Henley din Ecouri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragoste la malul mării

Din bezna nopții fără stele care mă-acoperă deplin,
(O, suferință-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Întunecată ca un suflet chinuit de negre presimțiri,
Murmurul mării care se aude, suspin după suspin,
Sună ca șoapta-îndurerată-a două suflete surori
Prinse-n flăcările-înalte-ale unei iminente despărțiri.

Dorințelor care m-au încercat cu întreită forță, pe deplin,
(O, melancolie-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Viselor, care păreau să prevadă viitorul, cu-înseninate presimțiri,
Speranțelor înălțate ca valurile mării, neatinse încă de suspin,
Tuturor lucrurilor gingașe și dulci dăruite unor suflete surori,
Nu pot să le-adresez decât un mut adio, în ziua solemnei despărțiri.

Iar acelei fetei de la care-am înțeles ce-i dragostea, deplin,
(O, plâns al vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Acum când sunt un străin în viața ei, când iubirea se desface în iubiri,
Din bezna nopții, de lângă marea slobozind suspin după suspin,
Îi trimit, cu toată dragostea simțită de două suflete surori,
Un ultim, lung și trist adio-n clipa definitivei despărțiri.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invictus

Dincolo de noaptea la care sunt expus,
Neagră ca o groapă de la un pol la altul,
Îi mulțumesc, oricare-ar fi zeul acolo sus,
Pentru sufletul meu de neînvins, înaltul.

În încleștarea zilei n-am dat înapoi,
Nici n-am scâncit când mi-au smuls scalpul;
Sub cnutul crunt al sorții, sub nevoi;
Deși rănit, eu nu mi-am plecat capul.

Dincolo de-acest tărâm de lacrimi și de ură
Se deslușesc umbrele ororii cerând vam㠖
Și, totuși, anii care de mine nu se-îndură
Mă vor găsi aici, demn și fără teamă.

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Și-s, sufletului, căpitan.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invictus (extras)

Nu contează povara grea,
Nici cele scrise-n stele, an de an,
Eu sunt stăpân pe soarta mea
Și-s, sufletului, căpitan.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invictus (Invincibil)

Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulțumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.

În gheara nemiloasă a sorții
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Și nici măcar în fața morții
Eu capul nu mi l-am plecat.

Dup-acest loc de of și chin
Pândește iadu' întunecat
Dar prin al anilor venin
Eu am trecut neînfricat.

Și cât de-ngustă ar fi poarta
Și de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Și îmi conduc sufletul meu.

poezie de William Ernest Henley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de William Ernest Henley, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook