Poezii de William Shakespeare, pagina 17
Sonetul 128
O! Cât de des tu muzica mi-o cânți
Pe-acel lemn sfânt, care răsună blând
Sub degetele tale, și mă încânți
Când corzile i le lovești pe rând.
Și-atunci pe clapa mică sunt gelos,
Căci ea sărută dulce mâna ta
Și-n loc cu gura mea s-o simt duios
Lâng-acel lemn timidă ea va sta.
S-o gâdili astfel tare și-ar dori
Cu clapele ar face schimb cu zor
Când degetele tale lungi și vii
Le fac să sune atât de încântător.
Dar dacă clapa te dorește rău
Dă-i degetul, mie, sărutul tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 131
Te porți tiranic, ești la fel de rea
Ca orice chip considerat frumos,
Căci știi ce mult te vrea inima mea,
Ești giuvaerul cel mai prețios.
Dar totuși unii zic când te privesc
C-al dragostei fior nu-l simt deloc;
Să spun că se înșală nu îndrăznesc,
Numai părerea mea pot s-o invoc.
Și să fiu sigur că nu jur greșit
Mă tot gândesc la tine și oftez,
Apoi mărturisesc însuflețit
Că neagră ești, dar eu te luminez.
Și de fapt neagră e doar fapta ta,
De-aceea mulți te vor calomnia.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 132
Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniți cum sunt, jelesc amar iubirea
Și-n suferință mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineții soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jelește;
O! Dac-ar fi și inima la fel
Să mă bocească, c-așa slava-ți crește,
Să-ți fie milă de-un amic fidel,
Eu aș jura că negrul e frumos
Și că-i urât tot ce e luminos.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 137
Iubire oarbă, ochii mi-i smintești,
Încât privesc și par a nu vedea;
Ei știu splendoarea și unde-o găsești,
Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.
Și dacă ochii cei părtinitori
Ar ancora în golful tuturor
Din plăsmuirea lor de ce faci sfori
Să-mi legi cu ele gândul păzitor?
De ce să cred că acest mândru lot
E doar al meu, când e ogor comun?
De ce-ai mei ochi să vadă clar nu pot
Și-un chip pătat îl fac să pară bun?
Tot ce-i onest, ochii îmi văd greșit,
Căci o destrăbălată i-a vrăjit.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 138
Când draga mea se jură că-i cinstită,
O cred, deși știu bine că trădează;
Ea zice că am mintea mărginită,
Că nu știu că în viață toți trișează.
Eu m-amăgesc că tinerel mă vede,
Cu toate că spicat îmi este părul,
Iar mintea gura-i prefăcută o crede;
Și eu și ea ascundem adevărul.
De ce nu-mi spune drept că-i neserioasă?
Eu că-s bătrân de ce nu-i spun de-îndată?
O! Ce iubire aparent frumoasă
Când varsta se ascunde, nu se-arată.
Deci eu o mint pe ea și ea pe mine;
Doi prefăcuți ce astfel se simt bine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 141
De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îți văd cusururi mii și mii,
Dar tot ceea ce ei disprețuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu știi.
Și-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi așa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simțuri, cinci percepții, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal și rob, să scap nu izbutesc.
Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Și-s răsplătit cu chinuri permanent.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 142
Iubirea mi-e păcat, virtutea ta e ura,
Urăști al meu cusur, iubirea imorală,
Dar dacă ai putea să-mi înțelegi tortura,
Atunci m-ai lăuda, nu mi-ai face morală.
Căci nu aș suporta să mă muștruluiască
Buzele tale roșii care-au călcat un cod,
Ca și-ale mele, false iubiri vrând să stârnească
Și i-au lipsit pe alții de-al patului sfânt rod.
Aș vrea să te iubesc cum inima-ți iubește
Pe-aceia ce-i privești; de ochii mei nu-ți place;
Sădește mila-n suflet, acolo ea va crește
Și într-o bună zi, mila ți se va-ntoarce.
Dar pentru că-ți dorești ce tu ascunzi de mine,
Fie să nu primești ce crezi că-ți aparține!
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 144
Două iubiri m-alină și m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Și-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispitește
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Și să-l transforme-n diavol își dorește,
Deși e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deși voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că viețuiesc în urâciune.
Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 145
Iubirea, ea i-a făurit
Acele buze, drag odor,
Ce "Te urăsc", îmi spun grăbit;
Dar când mă vede c-o ador,
Inima-i plânge imediat
Și-i ceartă gura ce mereu
Numai sentințe blânde-a dat;
Și o învață că nu-i greu
Să nu mai spună "Te urăsc"
Sau să îi dea un alt sfârșit,
Ca nu cumva să m-amărăsc
Ca demonul din Rai gonit.
Ea prompt la "Te" a renunțat
Și astfel viața mi-a salvat.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 146
Biet suflet din pământul păcătos,
Care înfrunți puterile rebele,
De ce te irosești și rabzi zelos
Pictându-ți inchisoarea-n acuarele?
De ce să cheltuiești necumpătat
Pe-acest palat ce viață lungă n-are,
Care de viermi va fi revendicat
Și-apoi mâncat, așa-i sfârșitul oare?
Ei bine, atunci profită de-al tău rob
Și o să vezi ca o să te răpună;
Pierzi vremea cu prostii, ca un neghiob;
Sporește tu, căci trupul e țărână.
Și vei învinge Moartea ce desparte;
Când Moartea-i moartă, nu mai este moarte.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de William Shakespeare, adresa este:
