Poezii de William Shakespeare, pagina 4
Sonetul 89
Dacă-mi găsești cusur și vei pleca,
Acel defect și eu o să-l detest:
Zi-mi că-s olog, și-atunci voi șchiopăta,
Părerea ta nu vreau să o contest.
Iubite, tu nu poți să mă jignești,
Schimbarea nu încerca să mi-o explici,
Și eu mă cert, știind ce îți dorești;
Devin străin și uit c-am fost amici.
Dispari definitiv; și gura mea
Numele tău nu îl va mai rosti,
Ca întâmplător să nu fac vreo belea
Și de noi doi să-ncep a povesti.
Când mă acuzi, alături îți voi sta,
Căci ce urăști și eu voi detesta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 90
Deci poți să mă urăști oricând dorești;
Și-acum, când lumea-i împotriva mea,
Doboară-mă, necazul să-mi sporești,
Iar că mă pierzi, să n-ai inimă rea.
Și dacă am scăpat apoi de chin
Să nu vii pe la spate să m-ataci,
Căci dup-o noapte grea ar fi hain
Ca ziua în picioare să mă calci.
Dacă m-alungi, n-o face la final
După ce rele mici m-au săcâit,
Ci fii tu primul, ca să simt brutal
De la-nceput, cum soarta m-a lovit.
Jale mai mare nu este, socot,
Decât să știu că te-am pierdut de tot.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 52
Eu sunt ca cel bogat, cu cheia sfântă
Ce-l duce la comoara ferecată,
Dar care ceas de ceas nu se frământă,
Căci ar toci plăcerea minunată.
Și-s sărbători solemne, îndepărtate,
Ce greu sosesc în fiecare an,
Rare ca niște pietre nestemate
Ori ca un pandantiv de căpitan.
La fel și tu, ești cufăr cu odoare
Sau un dulap imens cu haine-o mie
Și dintr-o clipă faci o sărbătoare,
Când te arăți în lume cu mândrie.
Ești binecuvântat și-i dai prestanță
Cui te-a avut, cui nu, îi dai speranță.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 53
Oare din ce substanță ești făcut,
Că mii și mii de umbre te slujesc?
Căci multe forme goale s-au născut
Ce cu esența ta se-nsuflețesc.
Adonis e un fals necuviincios,
Tu ești originalul imitat,
Elena-n artă are-un chip frumos,
Iar tu veșmânt grecesc, proaspăt pictat.
Și primăvara, toamna, care vin
Prima e umbra-n care ești prezent
Și-a doua e belșugul tău deplin,
Că tu exiști în forme permanent.
Și-n tot ce e frumos te regăsești
Că-n inimă statornic te vădești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 65
Bronz, piatră și pământ și mare-ntinsă
Se-nchină morții, căci sunt trecătoare
Și-atunci cum poate ea să fie învinsă
De frumusețea care-i ca o floare?
Cum ar putea a verii briză pură
Să se opună când năpasta cade
Dacă nici piatra nu-i atât de dură,
Iar porțile de fier Timpul le roade?
Ce cugetare aspră! unde oare
Va pune Timpul scumpa nestemată?
Cine-ar putea să-l țină de picioare
Ca să nu-i fure frumusețea toată?
Nu poate nimeni, fără îndoială,
Dar dragul meu sclipește în cerneală.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 122
Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puțin atât cât e posibil
Ca inimă și minte să existe;
Și până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ți înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap și piept păstrez azi amintirea.
Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ți-aș consemna valoarea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 13
O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu ești, dragul meu
Tu nu îți aparții aici când viețuiești;
De-acel funest sfârșit să te gătești mereu
Și chipul tău plăcut cuiva să-l dăruiești,
Căci dacă frumusețea ce ți s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaș să fii.
Și cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzește
Și de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Și de mânia morții ce totul pustiește?
O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum știi
Că ai avut un tată, și fiul tău va ști.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 16
Dar tu de ce acum să nu te lupți din plin
Cu-acest tiran de timp ce viața-ți vrea mereu
Și te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poți trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum ești cocoțat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te așteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ți poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Și-așa al tău urmaș o viață va salva
Ce-al Timpului penel și-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi și n-o pot releva
Ca alții să te vadă trăind cu mult temei.
Dar când te dăruiești, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de William Shakespeare, adresa este:
