Poezii de William Shakespeare, pagina 5
Sonetul 57
Sunt robul tău și cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorință?
Căci timpul meu eu nu îl prețuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putință.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aștept pe tine
Și-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Și că m-ai părăsit cândva pe mine.
Și nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi și unde-ți este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.
Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ți pune gând rău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul 58
Ferească Dumnezeu, ce ție m-a înrobit,
Să nu-mi treacă prin cap să-ți stric plăcerea
Ori să îți cer să-mi dai în scris ce-ai plănuit,
Căci sunt al tău vasal și-ți respect vrerea.
Și trebuie să-ndur, că-s la cheremul tău
Și-s prizonierul libertății tale,
Răbdare îmi doresc, căci ești ca un călău
Dar nu te-acuz că m-ai umplut de jale.
Și-ai privilegii mari, poți merge unde vrei
Tu hotărăști cum vei petrece timpul
Și orice îți dorești, îndată poți să iei
Iertându-ți îndrăzneala și tertipul.
Eu trebuie s-aștept, iar așteptarea-i grea
Plăcerea nu-ți condamn, de-i bună sau e rea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 74
Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plătești,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ți amintești.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.
Valoarea e în conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 107
Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu știu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triștii profeți se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veșnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Și voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.
Iar monumentul tău va dăinui
Când despoți și blazoane vor pieri.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 114
Sau poate minții ce-ai încununat
Îi place-a bea regeasca măgulire?
Ori ochiul vede clar și-adevărat,
Dar schimbă totul din a ta iubire,
Făcând din pocitanii de coșmar
Blânzi heruvimi ce seamănă cu tine,
Creând minuni din tot ce e vulgar
Prin alchimia ce îi aparține?
O! Cred că ochiul e lingușitor,
Iar mintea bea regal tot ce primește;
El știe ce ea vede încântător
Și-i toarnă-n cupă numai ce-i priește.
Otravă dac-ar fi, păcatu-i mic,
Căci prima dată ochiul bea un pic.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 143
Așa cum gospodina ce dorește
S-ajungă aripatele scăpate
Își pune pruncul jos și se zorește
Să le adune repede pe toate;
Și cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Și păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel și tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.
Mă voi ruga să-ți împlinești dorința
Dacă te-ntorci să-mi ogoiești ființa.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 61
Așa voiești, ca amintirea ta
Să-mi țină noaptea pleoapa desfăcută?
Și vrei ca somnul să nu-l pot gusta,
Iar umbra ta sa râdă nevăzută?
E al tău spirit cel care-a venit
Să-și bage nasu-n treburile mele
Pentru-a vedea dacă m-am lenevit,
Dacă-s gelos sau am păcate grele?
Nu cred, tu nu iubești atât de mult,
Iubirea mea îmi ține ochiul veget
Iubirea pură, pe care-o ascult
Și de-al tău drag veghez fără să preget:
Eu treaz aici, tu treaz în altă parte
Cu alții-n jur, de mine prea departe.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 62
Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet și pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Și-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toți i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
Că sunt bătrân și chipul mi-e ridat
Încep să mă privesc cu suspiciune
Și știu c-amorul propriu m-a înșelat.
Dar tu ești eu, și-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de William Shakespeare, adresa este:
