Winfred Ernest Garrison

Rugăciunea bătrânului pescar breton

Fii bun cu mine, Doamne,
Marea Ta-i imensă,-ascunsă-n ceaţă,
Iar barca mea-i micuţă coajă de alună;
Norocul n-are cum să-mi scoată-n faţă
În fiecare zi o soartă bună
Dacă bunătatea-Ţi nu deschide pentru mine
Cărări prin sălbaticele vastităţi marine.

Furtunile Tale, Doamne,
Sunt cumplite şi-înspăimântătoare,
Iar vela mea-i atâta de fragilă...
N-am cum să le-înfrunt, albit prin pulberea de sare,
Şi să rămân în viaţă, dacă dragostea şi-a Ta milă
Nu-s mai mari decât talazurile toate
Care mă-înconjoară zi de zi, noapte de noapte.

Pe mare, Doamne,
Pericole, mii, îmi taie drumul
Iar puterea mea-i prea de tot puţină...
Totuşi, deşi săgeţile morţii-mi caută pieirea cu duiumul,

[...] Citeşte tot

rugăciune de Winfred Ernest Garrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!