Petru Ioan Gârda

Vrabia şi porumbeii

Într-un oraş din ţară, pe una din alei,
Se agitau întruna vreo zece porumbei,
Voind să îşi împartă-ntre ei un colţ de pâine
Pe care-l şterpelise o cioară de la câine,
Care-l văzu-ntr-o ladă şi tocmai îl furase.
Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...

Probabil ştiţi tipicul: aruncă boţu-n sus,
Sperând să se fărâme şi,-n gabarit redus,
Atunci când se întoarce şi cade la-ntâmplare,
O bucăţică mică să-nghită fiecare;
O vrabie sprinţară, venind dintr-un tufiş,
Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiş,
Luă în cioc bucata şi dusă fu cu ea.

Din întâmplarea asta avem a învăţa
Că trebuie în viaţă să fii organizat,
Că-i bine să fii suplu, agil şi calculat,
Că nu te poţi încrede-n vecini, în şefi, supuşi,
Că-i musai să pui lacăt şi ivăre la uşi,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul

acolo
o erupţie
devastatoare
apoi linişte
doar fumegatul discret al coşului
doar pietrele
încă fierbinţi
doar apăsarea tăcerii...
poate că
odată
un vânt prielnic
va aduce alţi germeni de viaţă
şi sămânţa speranţei din nou încolţi-va
acolo
în vulcanul
din inima mea...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi

Cad zăpezi din adâncuri de zare
Şi se-aştern peste funze şi flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.

Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!

O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene şi frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.

Am s-aştept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăştie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă

Bate-n galben păşunea pe coastă,
Care-n şir urcă gruiul cu greu,
Vite mari la fântână adastă,
Stoluri trec peste vale mereu...

Lanuri coapte se leagănă-n valuri,
Peştii sar într-un vechi heleşteu,
Dumnezeu trece mâna pe dealuri
Şi atinge şi sufletul meu...

Rândunele ţin sfat în poiată,
Pregătindu-şi prescrisul turneu
Şi vor merge şi berzele-ndată
Şi voi merge îndată şi eu...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!