Dumitru Sârghie

Rugăciune V

Sfântā Fecioarā Maria, ce-mi umbli prin sânge,
acoperā-mā cu duhul tāu
căci inima-mi plânge,
Pune capāt tristeţii copiilor mei,
opreşte-le cāderea în hāu,
fā din spini şi scaieţi plantaţii de tei
şi de crini,
ocroteşte-o pe sora mea,
orânduieşte-i pe-ai mei fraţi,
alinā-mi amintirea pārinţilor mei, de-a pururi plecaţi,
cum numai Tu ştii, Măicuţā, s-alini,
fā, Preacurato, dulce nectar din pelin,
aratā-mi cārarea,
respirarea,
Amin!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul regal

În lumea prinţilor, sārutul,
Precum şi plânsul, e divin,
E purā metafizicā-n destin,
Ce-ntruchipeazā Începutul...

E sângele albastru, rafinat,
Din sfânta purpurā regală,
Şi nu mai e nicio-'ndoialā -
Sārutul Lor e... Stat în stat!

E Crucea ce-arde vâlvātaie,
În ciocul acvilei străbune,
El are harul sā ne-adune,
Iar, lângā Prinţul Nicolae...

Urmaşul Regelui Mihai,
Ce strāluceşte ca un astru,
Ştim de la Daniil Sihastru,
Cā numai sângele albastru

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare la mormântul părinţilor mei

Mamă, proaspăt ţi-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...

Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta şi, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!

Mamă, Tata-i lângă tine,
Aţi avut aceeaşi soarte
Şi va fost scris în destine
Să vă întâlniţi în moarte...

Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deşi sufletul îmi plânge,
Sunteţi vii la mine-n gânduri!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Şi taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.

Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...

Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,

Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrăţişare
Cu dor şi-arome speciale-n nări...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România –
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!

Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rosteşte-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne eşti Cer şi pământ – Temelia...

O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin şi resfinţeşte-ne glia,
Temei al curăţiei şi etern garanţia
Învierii e propria-ţi Moarte, în infinit...

Maică a unui Dumnezeu înomenit!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crime sentimentale...

Obosit de mine însumi
Şi-nspinat de Dumnezeu,
Mă întreb, oprit din plânsu-mi:
– Ce mă fac cu-atâta eu?

Timpul, ştiu, îmi duce crucea,
Pe care mă răstignesc,
Astăzi, ieri, ca şi atuncea,
Căuta-voi sens ceresc...

Ceasul vieţii, ticăind,
Îmi vesteşte ochii-mi stinşi,
Şi când nu se mai aprind,
Trandafirii vor fi ninşi...

S-or usca, mândro, şi merii,
Vai!, simbolizând pieirea,
Iară tu, în pragul serii,
Îţi vei reforma privirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin nu există decât în poezie, Miss

Înălţarea nebună a gândului tău
mi-acoperă umbra, dăruindu-mi lumina,
resfiră miresme şi aşază, tainic, poeme,
pe inimile solitare şi nemângâiate...

Mărinimia şi subtilitatea versului tău
mă-ntorc în absolutul tinereţii spirituale,
mă smulge din platitudinea banalităţii,
deschizându-mi partea de primăvară a inimii
şi asigurându-i singurătăţii mele
duioşia şi apoteoza zborului în doi...

E un suflu nou de substanţă
şi o tresărire a dezmărginirii,
căci, în curând, faima gândului comun
va deveni o sublimă melodie,
care va compensa staţionarea noastră
în micimea lumii, pe care o respirăm anevoios!

Iar eu, odată reprimenit în vers şi-n suflet,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofie vestimentară

Cu câtă duioşie
îşi priveşte Eva
veşmântul:
o frunză care
se interpune
între ea şi neant!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!