Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Grigore Hagiu

Poezii de Grigore Hagiu, pagina 2

Câmp de primăvară

Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.

Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.

Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.

Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipă transcrisă

E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate și moale-n viitoarele
lor frunze.

În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.

Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimțita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet și s-o rămână.

O, chiar și-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copaci în prag de iarnă

Pe urmele atâtor dulci ravagii rămân prin vie
solitari haragii și-n parc sau chiar am simțit
de ieri mireasmă de zăpadă bună-n cer.

Sclipesc și stelele mai auster pe-un fir de
rază brusc trecând prin fier și-ncepi în lumea
vastelor miragii să înțelegi din nou ce-și spun
copacii.

Sâmt lanurile puse la păstrare și să
renască iarăși înmiit avem sămânță
pentru fiecare.

Ce cald ți-e sângele și-n întrupare,
schimbat într-o amiază de zenit cu
fierbințeala unui tei în floare.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cristal incandescent

Se-aude parcă foc de artificii subt mugurii
ce-au început să crape, de suflet să le simt
și mai aproape tot freamătul acestor dulci
suplicii.

În seara calmă cine-ar vrea să sape prin
iarba fumurilor vestigii, prin lutul stins de
ceară de efigii va da de miezul înstelatei
ape.

Din mine lucrurile sunt retrase asemeni
lanurilor mari din coase, asemeni valurilor
din corăbii.

M-adun în centrul strict al unei raze, în
golul fierbințelii luminoase, cristal cu
filament de-oțel de săbii.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpăna

Dalanț închipuie două cercuri culcate
două cercuri de bronz cât două
stadioane străpunse de urlete cât două
lacuri virgine de munți dar cine mai știe
în care din ele atârnă mai greu mai ușor

într-uni e plumbul mai mult decît morții
măduva țeapăn sticlind de alcool uitarea
ce-ntunecă fără motiv și leii roșcați ce
te-așteaptă la uși o grămadă de sare și var
carcase de ipsos pe aripe rupte

în alta e aerul netrecut încă
prin pieptul de om
să se schimbe-n cuvânt
și-s trupurile noastre iubito
îmbrățișate minutare
pe cadranul unui ceas bătând

în cumpănă perfectă stă balanța

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade și le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte și-adâncu-n lut izvoarele-și
destupă.

Cunoști o devenire mai ușoară, țărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrățit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de pădure

Pe subt pământ și-n grea imensitate sunt
gata sevele în țevării, începe-un vis mai
pur a se trezi în limpezimea cerurilor toate.

O pasăre cum trece-ncet prin zi, cu aripile
încă-ntunecate, aprinde pomul din singurătate,
întâiul care-n flori va izbucni.

M-apucă dor de proaspătă pădure,
pereții nu mai vor să mă îndure, stau
între nori și râuri mari ce fug.

Purifică de inerții obscure lumina
reflectată de-o secure, de-oglinzile
cuțitelor de plug.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După echinocțiu

Cu fiece clipă ziua e-n creștere
chiar dacă mișcarea pământului n-o simți
și sevele-s pretutindeni mai iuți,
prin grădini se ard paiele veștede.

Pregătește-ți uneltele, meștere, pregătește-te să iei
în primire cât mai repede doinele pe care frunzele,
noile, cu-nserarea le zuruie-n gingașii zimți.

Potrivește-ți sângele, când le-asculți, după
cântecul păsărilor veșnic pereche în auritul de
codri și munți.

Pătrunde-te mai ales cu nemuritoare ureche de
dangătul iute-nspicat de ciocane căzând toată
noaptea pe seceri fierbinți.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ger

c-o greutate-n toate
se surpă grâul de-astă vară
pe pâlnii de vârteje rare
nu miroase-a șoareci
vii pe dedesubt
cu blana mătăsoasă
și înghețați mai rare în amurg
se-mpotrivesc butucii pentru foc
topoarelor știrbite la tăiș
și insensibilă la-mpunsături
mi-atârnă mâna pe cântare
but însângerat
dar fierbe în adânc de muguri
vârtos și cleiul
și oul lepădat la întâmplare
e transparent de ger
o fată-1 încălzește
de nimenea văzută
între sânii neformați
înfiorată de răceala lui

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gravitații vegetale

Cu fața spre pământ, dar și spre stele,
cuprinse de o caldă-nfiorare, se-mbracă
fructele în înserare, se-adună-n carnea lor
de catifele.

Sfielnica și rodnica lucrare, știută,
neștiută chiar de ele, cercei atârnă
crengilor, inele și licărul seminței viitoare.

Le zuruiește parcă într-o sită, pe
văile-n rotire-ncetinită. pămîntul
mare, ploile și vîntul,

nici cea mai dulce și neprihănită povară-n
orice an nedezmințită văzduhu-
ngreunându-l, luminându-l...

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Grigore Hagiu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook