Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Grigore Hagiu

Poezii de Grigore Hagiu

Fluier de os

fluier de os
axă a Lumii
fior al golului făcut să sune
pe trunchiul tău pământul se
învârte
și stelele pocnind în noapte

la baza ta
trântiți în iarbă
și-n inimile lor înfipt
mocanii mioritici tot te mai aud
și dacă vârful tău
deasupra
se termină undeva
de bună seamă zeii au lăcaș
acolo

și sorii cum te-nconjoară
din toate părțile deodată
ești

[...] Citește tot

poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Presentiment

De azi ceva se-ntâmplă printre stele,
înfiorate de un tainic puls și-n arborii din
care am fost smuls retrase-s iarăși
simțurile mele.

La pândă cu sămânța stau ascuns, rotindu-
și cerurile mult mai grele, să-mi cadă-a
beznelor străveche piele când sunt de firul
ierbilor străpuns.

La țărmurile cele-ndepărtate, la cei doi
poli lipsiți de greutate, planeta primăverii
iar răsare

și nu știu-n care trup acum îmi bate
această inima întoarsă-n toate și geamăna
mareelor lunare.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adânc de suflet

De nopți în șir cu trudă și ardoare sculptează
vântul arborii în munți, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunți subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.

Migala țesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.

Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.

În orice pas și-n orice confruntare adânc
de suflet și-nfrățită zare cu pacea văilor
uranifere.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aur vegetal

Atâtea chipuri aurul mai are,
precum l-am adunat din câmp ades,
cel din tăria verilor cules,
din liniștea amiezelor solare.

Acum lumina capătă-nțeles
cu mult mai spornic, mai adânc, mai mare
și fiecare boabă de sudoare
zidită-n truda oricărui cules.

Miraculosul gând învrednici minunea din
aceste-au rării, cum alta-n lume mai
frumoasă nu-i.

Lingouri strălucind la temelii doar
în tezaurele celor vii mereu sunt
roadele pământului.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bărcile

Capete negre de mercur
mereu suite
pe fierbințeala vieții
cu două aripe de lemn uscat
în ele merg
fecioarele-n picioare
în fiecare an bărcile
la malul râului
bătute-n câlți
date cu smoală
în pântecele lor își duc pescarii
peștele și stuful
cartofii, pepenii,
pâinea și spirtul
și călătorii pentru navele ce trec
trase cu ciocul pe nisip
sunt scoica nopților cu lună
și bărci bătrâne niciodată n-am văzut
doar una căreia copii
pe apele întunecate i-au dat foc

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmp de primăvară

Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.

Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.

Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.

Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceremonial

Ce bine-i uneori să fie noapte
ce bine-i uneori să fie
întuneric doar nu pot suporta
întotdeauna sa-mi vezi fața

și nici acum nu pot dormi
sunt nori îndepărtați ce se formează
ori se mai rupe de pe-orbită
în univers vreo stea

și trebuie în lume cineva să stea de
veghe să cumpănească totul în tăcere
când sarea oaselor absoarbe rouă mai
repede să vină zorii

plutesc deasupra marelui tău
somn cu ape repezi și adânci Iui
poate i-aș îngădui să-mi vadă
livida față descărnată

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chipurile mele împietrite

n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciudatul călător

nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri

vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam

[...] Citește tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipă transcrisă

E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate și moale-n viitoarele
lor frunze.

În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.

Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimțita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet și s-o rămână.

O, chiar și-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Grigore Hagiu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Votează Grigore Hagiu

Dacă îți plac cele spuse de Grigore Hagiu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!