Poezii de Maria Călinescu, pagina 2
Gândul unei mame
Plânge cerul când te vede
cum înmugurești în iarnă,
plânge și nu poate crede
că ai iar, o haină albă.
Pleacă-te în rugăciune,
pleacă-te pentru a-i spune
vis frumos s-a împlinit
drumu-ți este... însorit.
Floare alba te-oi deschide
în culori de soartă date,
radiază prin firide
ce au fost cândva 'nghețate.
Să zidiți un vis din stele
călăuze sa vă fie,
pasu-n doi ca dans de Iele
lacrimi doar, de bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de cuvinte (un alt fel de poem)
Pe crengile de vise
Pe versuri triste scrise
Pe verdele lăstar
Pe cerul de cleștar
Pe zorii dimineții
Pe cartea sfânt-a vieții
Pe vânt călduț, ușor
Pe aripa în zbor
Pe câmp cu ghiocei
Pe-a viței vechi cârcei
Pe-adâncului ascuns
Pe gândul nepătruns
Pe soarele-n săgeți
Pe rouă-n dimineți
Pe astre luminoase
Pe umbra de pe case
Pe strigătu-n cuvinte
Pe lacrima cuminte
Pe urma ei lăsată
Pe lumea neschimbată
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște și visare
Lumina tremură în așternutul zorilor
îmbracă în culoare Noul An
timpul rămas în calendare învață să tacă
liniștea are o alfel de mască
palmele cerului risipesc pulberi diamantine
peste dorurile din tăcerile curate
dincolo de singurătațile lumii
din universul văzut și nevăzut
alungă norii care opresc lumina
nuanțe nepământene creionează
nerostitele cuvinte cu miros de vâsc
umbrele lichefiate ale zborului îngeresc
agață mugurii stelari de aripile de plumb
cad peste bucățile de suflet
umple clepsidra timpului viitor cu frumos
ca un act dorit ce îmbie la visare.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Ne năștem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e ușor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, și, când destinul, ne frânge o aripă.
Plini de speranță umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viața ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se și moare.
Credem, că-i ușor a urca "urcușul",
Nu-nțelegem greul când atingi arcușul,
Simfonia vieți-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.
Soarta și destinul susțin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toți visam o viață, dar, e-n altă lume.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia-mi va fi scut
Număr clipele fugare,
Sunt ascunse-n asfințit,
Încă-s triste și amare,
Timpl e ciobit, cernit.
În torente vremea trece,
Unde aleargă, n-am habar,
Absurd bate vântul rece,
Spulberă vis, glaciar.
Cerne-acuma lin sentința,
Pe obraz, lacrima-i ceară
Amprentează neputința.
De-ar fi azi, ultima oară!
De-ar avea drumeagul scurt,
Mult a curs șuvoi în mine,
În culori ce nu le-am vrut,
Ca frumosul să-l domine.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renasc în timp și spațiu
orizontul își risipește culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceață
luna e plină de taine
vrajă de-a curmezișul lumii
liniștea glacială se așterne peste umbre
conturează imensitatea
clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăćuite în mătasea catifelată a nopții
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi
fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârșește victoria unui val de simțire
salvează viața dintr-un palid abis
dorul construiește un pod de vise
urzește calea întoarcerii
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul în limbajul aștrilor
Sunt lut
în clipa tainicei regăsiri
mă reconstruiesc în ploaia de stele
retrăiesc zborul din vâltoarea viselor
zorii devorează întunericul
răsăritul ia forma vieții
cioburi de dor tatuează zbuciumul inimii
sângerează la porțile dorințelor
o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou
se risipește peste umbre și tăceri
încetinește fuga din nesomn
cuprind cu brațele chemarea cerului
fac timpul și spațiul să devină reale
strig în limbajul aștrilor
în freamătul cerului deslușesc o armură
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub semnul echilibrului
fragmente de timp se aliniază
să formeze întregul
printre razele răsfirate se strecoară bucăți de liniști
într-un amestec de tăcere și lumină
pictează cerul plin de umbre aruncate la întâmplare
fire de infinit țesute de o mână tremurandă
se întind pe pântecul sângeriu al amurgului
opresc căderea stelelor fără cer
micșorează distanța
dintre mine cea de ieri
și eu cea de zi
vântul alungă norii triști și murdari
lasă lumina să pătrundă ca un alint temător
vagi amintiri tulbură victoria
care va defini simțirea
când mâna nopții mângâie pleoapele lăsate
totul devine linear și calm
ca o efuziune prin sita timpului
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Maria Călinescu, adresa este: