Poezii de Maria Călinescu
Speranță albă
În nostalgia iernii devin o visătoare,
M-alintă fulgii albi ce se aștern pe tâmplă
Când mă ating, vreau să le dau culoare
Să înțeleg neînțelesul, a tot ce se întâmplă.
Ninsoarea îmi dezgheață iarași dorul,
Noian de vise îmi îmbracă-n alb imaculat
Clipele frumoase, ce-au fost vieții fuiorul
În plete mi le prinde, ca fulgul așteptat.
Pământul ia căldura plapumei de nea,
În strălucirea-i să renască dorința amorțită,
Visez un vis frumos, e doar iubirea mea
Ce-a fost și nu mai este, e-n cer pecetluita.
De-am căutat iubirea în orice anotimp,
Iubirea să o gust, să-i dau fior, culoare
Aștept iarna să vină, aștarnă albul nimb
Căldura-i să o simt din recea ei candoare.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Am cunoscut o fată
Cu-aliura de fecioară,
În par își prinde spice
Cântă la vioara,
De dor cântă la nai
Se scaldă în lumina
Verdelui ei plai,
La mijlocu-i subțire
Brâu împletit din fire,
Cu nume de Carpați,
Toți trei ca niște frați,
În lume-i numai una
Nu are asemănare,
În vânturi nu se frânge,
De viscole nu plânge,
Pe umeri poartă aștri,
Calcă poteci de-argint
Se fălește-n lume
Cu munții de granit,
Dacă i-a fost dat
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânziene, legendă și credință
În magia nopții-n care
sfânt Ion zidea cărare,
cu minuni la... apogeu
date, doar de Dumnezeu,
Cerurile s-au... deschis
spre a lumii paradis,
a trimis din sori culoare
pe-a īntinderii candoare.
Și a dat picuri de viață
peste codri cu verdeață,
peste fân și câmp cu flori,
ce se vor deschide-n zori.
Roua e și ea părtașă,
miruind pruncii din fașă,
când zâna fertilității
a coborât pe scara nopții.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din noi
chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise
corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-și exersează zborul
vântul dansator pe clapele nopții
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului
ochii minții preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viața
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranță, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.
Ochii lumii fost-au și lacomi, și tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forța, fără bani
Și holdele bogate, dar, și avut străbun.
Vânturi însângerate s-au abătut spre noi,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Istoria păstrează în carți nenumarate
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.
N-au cutezat o clipă-n distrugătorul joc,
Viața au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Azi, mărturie stau morminte de eroi,
Au apărat pământul cu viața, pentru noi.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Ce este viața? Un fir lung
Cu noduri dese, scămoșat,
Țesut din doruri ce ajung
Pe drumul greu, în lung și lat.
Viata e darul pe pământ,
Cât inima ne bate-n piept,
Divinu-a dat-o-n legământ,
Urmează-i drumul, cât e drept!
Viața-i pământ și cer întins,
Scăldat în râu cuprins de soare,
Dar, mai apare cu cer nins,
Cu nori, furtuni, val de răcoare.
Viața îți dă, dar, îți și ia,
Și, piedici dese-ți poate pune,
N-o poți, nicicum, înapoia,
Domnul, de viața-ți, va dispune.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema toamnei
C-un ciumăfai cules din iarba necosită,
Botează tot ținutul cu tina-i nesfințită.
Îmbracă-n jad cărearea, cu frunzele-i pictate,
Ce se desprind tăcute, de vânturi spulberate.
Cu straie-mpodobite, cu stele vii ce ard,
Își poartă trena-n falduri pe-a lumilor catarg,
Mai fură din culoarea bogatului brumar,
Lăsând ramura goală, și, fără de frunzar.
Privește cu durere la frunza în cădere,
Un bob de rouă cade, este a ei, durere.
Ea simte despățirea frunzelor de pom,
Cum, în fața morți-i văzută, doar, la om.
În mersul ei, prin lume, strânge în hambare,
Așa cum apa-și cheamă val ieșit din mare.
Ea picură-n apusul iubirilor de jar,
Lumina, în șoptiri, de care, n-ai habar.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E noapte
întunericul se scurge
ca lava unui vulcan
ca o smoală revarsată de oceanul rece
cuprinde umerii pământului
cu brațe invizibile
înaintează silențios peste lumea vie
nu-și caută drum
se așterne ca o haină
peste trecerea timpului
o vezi
o poți respira
dar nu o poți atinge
prinde între palmele
ce ascund căutări
ochii minții
licărind de atâtea întrebări
străpung flacăra arzândă a sufletului
unde iubirea
seamană a renaștere
adăpostește pulsul repezit
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, îngerul iubirii
Să nu te lași înfrântă, piedici, ți s-or pune,
Vremuri cu furtuni ți-or da plânsul de zee,
Vise de s-or frânge, greu de te-o răpune,
Te ridic-arzând, să luminezi, Femeie!
Te-aprinde ca steaua, pe cerul nopții grele!
De-atingi vămi de sânge, nu mușca de jos,
Caută-ți, iar, locul, regină printre stele,
Vei radia candoare, cu chipul tău, frumos.
Rămai ce ești femeie, izvor de vis, idee,
Un postum te-ai născut, în scrisuri aurite,
O muză pentru pictori, poeților ești cheie!
Tu reînvii, mereu, simțiri, ce-s adormite,
Ești ploaia de petale, gând cuprins de focul
Iubirilor eterne, icoană-n legământuri,
Ești aură-n sfințire, n altare îți ai locul,
Născută-n rai de suflet, zbucium lin, de fluturi.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Maria Călinescu, adresa este: