Marilena Răghinaru

Ne-am fost

Prin viaţa ta sacră, am fost o poveste,
Cu paşi număraţi urcând către cer,
De vânturi purtată, pe aripi celeste,
Icoană sculptată şi veşnic mister.

Cu tine voiam a învinge Olimpul,
Şi zeu, şi iubit, şi Luceafăr mi-erai,
Sfidam împreună mulţimea şi timpul,
Zâmbindu-ne iadul şi colţul de Rai.

La braţul tău falnic, visam nemurirea...
Prin temple, cu lacrimi de sânge slăvit,
Umilă şi mândră, ţi-adoram strălucirea,
Mi-erai stea polară, iubire şi mit.

Rămas-a în urmă iluzia moartă,
Plăpânda nălucă-a pierdutei iubiri,
Durerea ce plânge colerica soartă
Şi câmpul uitat cu-adieri de zefiri...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde...

Pe-un leagăn de vis, e-un meleag de poveste,
Pe-ale stâncilor văi, pe-ale munţilor creste,
Unde graiul român în trei feluri răsună
Când ciobanii şi-acum,,, Mioriţa" îngână,

Pe-un tărâm străjuit de Barajul Siriu,
Unde arde mocnit, din pământ Focul Viu,
Într-un loc fermecat, cu păduri de stejar,
Care a zămislit, din pământ, chihlimbar,

Unde Ţara Luanei are-o poartă spre Cer
Ce păstrează intact al legendei mister,
Unde sfinţii apar plângând la ferestre
Cu lacrimi de foc, în biserici rupestre,

Unde poţi să admiri, sorbind din gurgui,
Poiana cu zeci de trufaşe statui,
Pe unde auzi, intonat cam şăgalnic
Un cântec de dor despre râul năvalnic,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Acum, când preadorita primăvară
Ne-a readus caişii înfloriţi,
N-ai să mai vezi plimbându-se pe-afară
Surâzători, frumoşi îndrăgostiţi.

Acum, când ţi-ai dori cu frenezie
Să hoinăreşti prin parcuri, pe alei,
Cutreierând visând prin poezie,
Simţind aroma florilor de tei,

Acum, când iar auzi în depărtare
Duios cântând al ciocârliei glas,
Când zilnic mai răsare câte-o floare
Ce stă cu albinuţe la taifas,

Acum, când bucuria înfloririi
Ne-ar fi-ndemnat pe toţi să strălucim
Blagosloviţi de razele iubirii
Şi-oricărui pom, sfios, să îi zâmbim,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut...

Aş fi vrut să îţi scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese,, Te iubesc!" să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoşesc!

Aş fi vrut să îţi spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai eşti dodoloaţă,
Străini că-i numim pe fraţii de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreaţă.

Aş fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ţi vor azi dictatură,
,, Patrioţii" flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.

Să-ţi grăiesc aş fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea şi chinul
Urşilor împuşcaţi, ciocârliilor moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă!

Aş vrea acum să jur pe-un colţ de cer,
Pe-un mugur ce renaşte-n primăvară,
Pe-o lacrimă din norul efemer,
Pe o tulpină fină de secară

Să mă-nţelegi că nu sunt vinovată
De-a fi ucis al ciocârliei tril
Şi nu mai poate-n suflet să răzbată
Un cântec de iubire în april.

Nu m-acuza de zborul mult prea devreme frânt
Când visătoare aripi spre Rai se deschideau,
Croind gingaşă punte-ntre stele şi pământ,
Iar magice cuvinte prin galaxii pluteau.

Aş vrea, cu inocenţă, în ochi să te privesc,
Nu îmi soma tăcerea cu zâmbetu-ţi posac!
Te rog, numai o clipă dă-mi voie să-ţi vorbesc,
Apoi, o veşnicie, ascultă-mă cum tac!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am vrut să fur o rază...

Am furat din Cer o rază, am scăldat-o în iluzii,
Cu ardoare o râvneam în a sufletului casă,
Dar, nătângă rătăcită, m-am pierdut printre confuzii
Când speram că pot, o clipă, să mă simt ca o mireasă,

Nu femeie măritată, ci fecioară strălucind,
Captând zeilor atenţii, zicând slovele zidite,
Cu emoţie transmise, prin candoare drum croind
Către surdele,, icoane", către inimi împietrite.

Am crezut că voi putea, îmbrăcată-n violet,
Să stârnesc furtuni în creier, să aprind zâmbind făclii,
Cucerindu-i o secundă prin cuvântu-mi desuet
Ce nu ştie să creeze fascinante poezii.

Mi s-a spus că doar o moarte merit pentru îndrăzneala
De-a-l sfida, cu indolenţă, chiar pe Zeus din Olimp,
Scriind vorbe fără noimă, irosind în van cerneala,
Nelăsând nicicum vreo urmă-a trecerii mele prin timp.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Îmbracă-te, iubite-n sărbătoare,
Păşeşte pe-un covor de ghiocei
Surâzător, ca razele solare,
Chemat de ale parcului alei.

Aşază-ţi în bagaj o melodie,
Un cântec, din poveste renăscut
În tril de inocentă ciocârlie
Şi binecuvântat de-al tău sărut.

Învăluie-mi privirea în petale
Multicolore, ca un curcubeu,
Închide-mă, c-un vis, în catedrale,
Icoană-n gândul tău să fiu mereu.

Redă-mi parfumul cald al înfloririi,
Înmugurirea pomilor din Crâng,
Dă-mi adierea blândă a iubirii,
Dă-mi liliac, la suflet să îl strâng!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din revista Boema
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Dacă viaţa te îndeamnă să te-mbeţi
de-al ei miracol,
Bucurându-te, frenetic, de măreţul său spectacol,
Dacă ploaia te alintă, dacă cerul îţi zâmbeşte
Şi de, infantil, te-ncântă pomul care înfloreşte,

Dacă norii, vijelia nu-ţi pricinuiesc necazuri,
Marea, dacă te îmbie cu superbele-i talazuri,
Dacă ai zărit, o clipă, Soarele cum ţi-a zâmbit
Iar trufaşa lui dogoare te-a găsit cam.. zăpăcit,

Dacă, plin de-nflăcărare, munţii poţi să-i cucereşti,
Sau, însufleţit de visuri, vrei spre stele să porneşti,
De-ale beznelor fantasme
simţi c-ai vrea să le alungi
Ca prin colosala-ţi noapte, sus, pe Lună să ajungi,

De, ştiind că recea ploaie curcubeul va aduce,
Te decizi s-alegi lumina la a vieţii grea răscruce,
Căci, puternic fermecat de sublima feerie,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din revista Boema
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-a pierit iubirea

Dacă ţi-a pierit iubirea, de ce vrei ca altă poartă
Să o mai deschizi aiurea, pentru ce te oboseşti
Căutând atâtea scuze fiindcă nu mă mai iubeşti?
Gata! Astăzi nu mai doare, poarta este ferecată!

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai construieşti castele
Pe terenul care plânge o ruină părăsită,
Nu mai poţi ca pe femeia ce ţi-a fost cândva sortită
S-o convingi că al tău suflet a scăpat dintre zăbrele.

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai risipi cuvinte
Delicat amăgitoare, precum aburii de fum
Disipaţi dintr-o ţigară cu înţepător parfum,
Nu mă mai îmbăt cu-aceste mincinoase jurăminte.

Dacă ţi-a pierit iubirea, te îmbracă în uitare,
Nu mai răscoli trecutul ci aruncă-l la gunoi,
Nici în poză nu mai este locul pentru amândoi,
Alt destin acum ne este hărăzit la fiecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mă iubeai

De mă iubeai, ai fi păşit pe acel ring neprimitor,
Cu inocenţă-ai fi zâmbit, în braţe m-ai fi strâns uşor,
De lume nu ţi-ar fi păsat, chiar de eram împiedicată,
Cu mine doar ai fi dansat, o simplă, urâţică fată.

Iar privitorii-ar fi-nţeles c-am fost de soartă dăruţi
Să fim Aleasă şi Ales, doi visători cam aiuriţi...
Mi-ai fi şoptit, cu glasul blând, ca lacrimile să le-alung
Uitând de-oricare groaznic gând ce mă făcea atunci să plâng.

Ştiam că rochia mi-era veche, că nu eram strălucitoare,
Dar tot credeam că-mi eşti pereche mie, modesta dansatoare.
Ce dacă paşii mi-erau reci, tangoul greu mi se părea,
Nu ar fi trebuit să pleci, nervos pe neştiinţa mea.

Cu vorbe grele-ai aruncat... Galeş te-ai îndreptat spre Ea,
Zeiţa ce te-a invitat, clipind cu ochi de peruzea,
Ca împreună să păşiţi pe scena, vouă hărăzită,
Ca doi superbi îndrăgostiţi, cerându-ţi să îi fii iubită...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!