Aurel Stănescu

Copleşit

Într-un cer de purpură
în râpa îngheţată un balans furibund
îşi strecoară acordul în recunoaşteri.
Oscilând, cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,
tăinuit se-avântă în umbre şi golul tot pâlpâie,
revine mai greu întortochind dilemele.
Suferinţa parcurge căi neştiute
printr-un procedeu plin de ignoranţă
încurcat în fire plăpânde
sculptat cu unde precise.
Ochii... algele unui pericol mental
patinând, alunecă pe serpentine
filiforme tăceri în oceanul de păcură.

Nu mai rabzi
mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică
iar tu nu mă suferi!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Se însera
pluteam
fierbeai şi ne iubeam
într-un desen pictat cu orizonturi.
Râvneam
şi-n ziuă
ceaţa alburie
ne diseca
se-împrăştiau apusuri
vieţi cenuşii şi colbul
se-răspândeau
umplându-ne cu vise.
Ne ascundeau cometele de lucşi
şi noapte-albastră cenuşie
se-înviora
Era târziu şi -totuşi-
ni se părea
dorinţa miticului ars
mustea din luminările încinse.
Şi iar se-însufleţeau

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptică

Ieri am visat oglinzi prăfuite,
livezi în crepuscul
alaltăieri m-am trezit
nămeţi înfloreau, datini de veacuri
azi am alergat şovăind spre soare
omătul topit curgea în suspine
negarea din noi exista în tine
realitate oarbă plină de mânie
s-a consumat lamentabil.
Suspinele de-aseară oferite oricum
chemate în grabă n-au sfârşit bine
eclipsa de afară... răceala din mine,
iubirea din tine odat-au ieşit la iveală,
şi-am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă
din dragostea mea alergând zbuciumată.
Izvoarele au izbucnit îndrăzneţe,
omul s-a răzvrătit, laşii au fugit
şi totuşi am ratat deplorabil,
dar necinstea a triumfat
şi dovad-au ascuns-o!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans irepetabil

Sunt cumpănă între ape,
exist ca să te mângâi,
să uiţi ce nu-ţi doreşti,
să-ţi aminteşti de fericiri uitate
de când erai copilă
doar ele mai pot smulge
surâsuri îmbibate
în tihnă, liberare şi candoare.
Nu vezi că universul pică
prin clipe şi elanuri de uitare
iar astrul nostru... luna
purtând cămaşa ta de noapte
dezveleşte proteic ţărmul
uitatelor poveşti?
În noaptea asta nu vreau să te schimbi;
trăieşte-ţi viaţa în reverii pictate
iar dimineaţă... de te vei trezi
în zgomot de cometă urlătoare,
tu nu uita că ieri te-am alinat
de ţi-ai schimbat conturul

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe în trafic

Iubito... iar am visat cum primeai
un apel telefonic de la iubitul tău
şi nu doreai să te aud;
vocea îţi devenise moale-nceată,
mă izgoneai de lângă tine.
Privirea-ţi era blajină şi încărcată de tristeţi
zâmbeai pierdută
mă respingeai de lângă tine
nu cumva să îi recunosc glasul.
Iubito... pe cine să urăsc: aparatul
sau vocea?

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie nocturnă

Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viaţa
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleaşi incantaţii sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuţia spre copilărie
adesea mă învingi în discuţii
mă prefac un timp că opun rezistenţă
Dar ştii... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minţii se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul negru

Ţi-am căutat prin deşert inima-încinsă,
pe-întinderi de nea am găsit-o defrişată
plină cu drumuri nevăzute
Unde duc paşii de la-nceputuri?
nu ştim şi nu vrem să ştim
ce se va-întâmpla
viitorul e numai o închipuire
trăită repetabil de mii şi mii de ori
fugind în necunoscutul tainic
- sufletul -
l-am hrănit cu smirnă şi-au răsărit chiparoşi
ai alergat împotrivă ca s-ajungi lângă mine,
sunt mai bogat cu o zi lumina
împrăştiată-n văzduhul cerat.
Când curge marea vine furtuna,
fug peştii în larg
dar cântecul, plânsetul, râsul violei
netezeşte vuietul şi nu-l poţi evita.
Acum sunt peste tot şi nicăieri
ştiu că exişti, e suficient... şi nu e.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ea au ţâşnit doi bujori

Deşi poarta era deschisă ai sărit peste gard,
inima mi-a tresărit de spaimă:
mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare.
Îngrozit am clipit o singură dată
când am deschis ochii ai dispărut
un salt în timp şi totul era irosit.
Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii
operai metafore
străpungeai nepăsătoare clipele
amestecai fără teamă distanţele
nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate
părăseai violent existenţele deschizându-te peste margini
însă luminile din irişii tăi îmi aparţineau numai mie.
Ţi-ai desfăcut bluza...

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitatea binomului

Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare,
îţi alunecasem printre stele
prelungind tălpile spre asfinţit!
Zgomote contaminate tânjeau după margini
musteau în artificii repetabile
îngrădite de alte coordonate
Rezonam în sfâşietoare abuzuri
eram zei!
Astăzi ţi-am recalculat vrăjile de sus până jos;
zornăiau cifrele
uitând să-ţi depeni semnul ce se va uita.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evaporat în singurătate

Limpezimea bântuieşte fantasmele,
scoate nelămuririle din praful dimineţii
şi le aşează confortabil într-un sicriu
cu multe scheme.
Te înăbuşi şi ieri ca şi azi citind cartea
sperând evaporarea vălului
în limpezimea ochilor de banană.
Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri
iluzii cromate în îmbrăţişări difuze
scormonind dedesubturile.
Întrebări ştiute din fântână
au prospeţimea sperieturii unor minţi de lăcuste
şi te-ngrozeşte sperând atingerea,
apăsat de-atâta singurătate.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!