Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Edna St. Vincent Millay

Poezii de Edna St. Vincent Millay, pagina 4

Rămân doar până termin această ultimă țigară

Rămân doar până termin această ultimă țigară,
Un scurt moment acum când am ajuns la capătul a toate,
Când pe podele scrumul în tăcere cade,
Iar în jarul focului luminând albastru-n seară
Se insinuează-o muzică de jazz, tristuță și bizară,
Rezonând cu-un dans frânt de umbre pe pereți; se poate
Ăst timp să îi permit memoriei să răscolească șoapte
Sau să recheme chipul tău, de gândurile-mi îndrăgit foarte.
Și-apoi, adieu – te du cu bine – s-a terminat un vis.
A ta-i fața pe care pot s-o uit în ora care vine,-adâncă,
La fel culoarea pielei, trăsăturile, întregul paradis;
Cuvintele n-o să le uit în veci, iar zâmbetul... nu încă;
Dar în ziua ta de astăzi, acest moment e soarele precis
La asfințit, deși la orizont se vede sus, pe stâncă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
– Uzată, străină sieși – un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taverna [Tavern]

Voi ține o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbații cu ochi tandri
Să-și caute odihnă.

Vor fi bucate o mie
Și căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.

Dormi-va călătorul
Ca să-și viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.

Ce fac e un capriciu –
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari și tandri
Mi-au dat învățătură.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul n-aduce alinare

Timpul n-aduce alinare; cu toții m-ați mințit
Voi, ce mi-ați spus că timpul mă va vindeca!
Căci el tot îmi lipsește când plouă liniștit
Și când refluxul lasă țărmu' în urma sa.
Zăpezile se scurg pe pantele muntoase
Și frunzele de-acum un an s-au făcut fum
Însă iubirea amară, cea care ne legase
În inimă și-n minte eu o mai simt și-acum.
Mă tem să merg în locuri cu duiumul
Căci toate-s pline de-amintirea sa
Dar am găsit un singur loc, doar unul
De care știu că nu îi va păsa
Și zic, "Aici nu-s amintiri, nu mă înșel",
Dar stând așa acolo, îmi amintesc de el.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul n-aduce alinare (sonet II)

Ati mințit când ați spus că timpul e vindecător,
Ați mințit toți, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipsește-n plânsul acestei ploi ușoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;

Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Și frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.

Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc – amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând ușurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:

"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ștearsă, de plăpândă!"
Și stau acolo tulburată, și mi-l amintesc... și inima-l tot cheamă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un gest străvechi

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut același gest.
Și nu numai o dat㠖 nu poți să-mpletești toată ziua
Și să deșiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.

Mâinile și gâtul înțepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soțul ți-e plecat demult, nu știi unde, știi doar că e pe mare.
Tam-nesam, ți se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poți face, e singura ta forma de protest.

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic și firesc,
În cea mai pură tradiție clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut și el.
Dar așa, de form㠖 pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleșit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învățat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns – înainte, atunci și după-aceea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi închide Haosul în paisprezece versuri

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Și-l voi păstra acolo; și-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă și să sape,
Să fie gorilă, potop, demon și foc – ale lui talente și eresuri

Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Și se comprimă esența-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina și contopi în varii sensuri.

Trecute-s orele, duși anii în care-am jucat teatru meschin,
Aroganța lui, umila noastră servitudine pe care o reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puțin
Decât un lucru simplu pe care încă nu îl înțeleg;

Nici măcar nu-l voi forța să facă o mărturisire, mă abțin;
Și nici un răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Edna St. Vincent Millay, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook