Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Edna St. Vincent Millay

Poezii de Edna St. Vincent Millay

Nevastă vrăjitoare

Ea nu-i nici palidă, dar nici îmbujorată,
Ea niciodată nu va fi numai a mea; ca un vin
Alintă mâina ei, desprinsă din povești de altădată,
Iar gura sărută ca-n ziua de Sfântul Valentin.

Are părul mai bogat decât o salcie pletoasă;
Sub raza soarelui e prea de tot strălucitoare!
Iar vocea ei salbă de mărgele e, melodioasă,
Sau treptele pe care intri fermecat în mare.

Ea mă iubește mult, mult, poate chiar exagerat,
La steaua mea se-înclină a ei stea;
Dar n-a a fost făcută numai pentru un bărbat,
De-aceea niciodată nu va fi numai a mea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea nu-i totul

Dragostea nu-i totul: nu-i carne și nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici țiglă care să te apere de ploaie;
Și nici buștean nu-i, de care să te-agați să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăța sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Și, totuși, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Țintuită la pământ de dureri sau țipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieșire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace și-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopți pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deși, nu cred ca-aș putea. Așa să fie oare?

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu, în inima ta sunt numai vară

Știu, în inima ta sunt numai o vară cu flori pe-alei
Și nu toate cele patru anotimpuri, salba-întreagă;
Iar tu trebuie să le întâlnești pe celelate trei
Sentimente sau sezoane-n altă parte, dragă.
N-am pe taraba-mi struguri negri, fructe coapte-n coșuri pline,
Nici vorbe înțelepte, nici țurțuri de gheață translucizi;
Totuși te-am iubit atâta vreme, și-am făcut-o bine,
Încât mai simți și azi parfumul verii în care mă ucizi.
De-aceea spun: O! dragoste, care ca vara treci, și eu
Trebuie să plec, tiptil printre tăcute violine,
Ca tu să poți întâmpina alți fluturi și noi flori, mereu
Și iarăși – când cu-o altă vară o să mă-ntorc la tine.
Altminteri, tu o să-ți cauți, nu peste mult timp, sublimă,
Propria vară-n alte ținuturi sau în altă climă.

sonet de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!

Știu, aș fi putut trăi-n așa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Și nici paralele măcar;
Simțind poate câte-o durere de dinți din când în când, nițel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relații, cu viața negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puțin de-a cețurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.

" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete și-aș dori un strop – n-aș înghiți, mi-aș înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateștiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Și – ce-i mai rău –
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucișate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Barbă albastră

Ai fi putut să nu deschizi această ușă, dar ai deschis-o;
Așa că intră-acum, și miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici și nici-o
Oglindă magică să-ți cumperi viitorul, și nu-s, după tipic,
Țeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, privește iarăși: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri și bucurii puține, mie-asemeni,
Lipsită de confort și lustru – totuși din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să știe ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâșiat un voal;
Nu pot să-ți privesc fața și să rămân cu mine-ntr-o ființă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuință.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima condiție

Lumânarea mea arde la ambele capete
Și știu că nu-o să țină întreaga noapte —
Dar ah, inamici, și oh, amici, până-atunci
Dă o lumina bună, caldă peste poate.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăși, aprilie?
Frumusețea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuților muguri somnoroși.
Știu ce știu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii șofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificație ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncați de viermi.
Viața, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre niște scări care duc nicăieri.
Și ca și cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind și împrăștiind flori.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Hanul

O să deschid un han micuț
Sub dealul acesta ca o cască,
Unde toți oamenii cu ochi căprui
Vor putea veni să se-odihnească.

Vor fi pe mese străchini cu mâncare
Și căni pline cu vin să ostoiască frigul
Tuturor oamenilor cu ochi căprui
Pe care-i va chema năpasta sau câștigul.

Somn bun și lin dormi-va călătorul
Și cu noroc se va visa ajuns acasă.
Mă voi scula la miez de noapte
Să țin treaz focul și odaia călduroasă.

Oh, am acest vis tandru și nebun pentru că
Tot binele de care-am avut parte
L-am trăit alături de un om cu ochi căprui
Demult, în tinerețe – și departe.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaf

Nu mai plantați peste mormânt trandafirii
Pe care-n viață i-a iubit atâta, ea:
De ce să o mințiți cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi și nici vedea?

Ea-i fericită acolo și-așa o să rămână
Cu ochii acoperiți de-un munte de țărână.

epitaf de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu mă compătimiți pentru că...

Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere –
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Edna St. Vincent Millay, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook