Liviu Reti

Centenar

A adormit poporul proletar
şi s-a trezit bogat de râs sub soare,
căci altfel era un stigmat
pe bolta vremii fără de culoare.
Istoria, însă, la-ntărit la rădăcini,
pe plaiuri carpatine de poveste
şi astăzi ochiul se înclină ruginind,
când lacrimile curg fără de veste.
Utilul recviem al clipelor trecute
învie zilnic în a noastră minte
şi nerăbdarea clipelor demult pierdute
ne tulbură ecosistemul corpului cuminte.
Speranţa unicului gând rămas în noi
se zbate-nlănţuită pe podele,
iar viaţa biciuită cu noroi
este acoperită doar de haine rele.
O sănătate şubredă ne-aşteaptă,
căci educaţia e-n vacanţă de ani buni,
iar unicul răspuns: "la moş-aşteaptă"
ne-aminteşte că suntem români.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţie

Undeva pierdută-n timp
constituţia noastră strigă,
frunţile sunt prinse-n frig
şi-un mâner la o măiugă.
Cetăţenii o încalcă,
ca pe orişice canon,
mintea e căzută-n falcă,
căci minciuna-i de bon-ton.
Opţional şi recurent
textul ei e în dilemă,
iar limbajul detergent
pentru oamenii-problemă.
Astăzi, este ziua ei
şi-a trecut de majorat,
costă doar vreo câţiva lei,
o găseşti de cumpărat.

poezie de Liviu Reti (8 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Mă simt pierdută cu ostaşii-n spate
şi cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic şi deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.

Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
şi orice urmă de sacralitate-n gând
mă ţintuie durabil în mirare.

Aş vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite şi de ceară
şi jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... şi-n efect de seră.

poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din amonte în aval

S-a ridicat natura toată
Peste umilele jivine,
Căci astăzi timpul o arată,
Ca vinovat răpus de tine.

Au coborât urşii la vale
Să vadă asfinţitu-n creste;
Şi au ieşit din hibernare
Căci muntele, acum, cheleşte.

În lunci se-arată căprioare
Printre mormanele de fier,
Cu puii hămesiţi de alergare,
Ce plâng şi doar iertare cer.

În stoluri, păsări colorate
Se tot rotesc cu cercuri mici,
Căci crucile sunt ocupate
De ciori şi grauri venetici.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (24 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ea...

Nici timpul nu contează,
Când apa mai gravează
Şi valul levitează
Pe malul ca o rază.

Arcaşu-i dus, acuma
El mătură cutuma
Şi spera că şi gluma
Să bucure şi luna.

Etatea-i diferită,
Ea nu mai e dorită
Şi este hămesită,
De noi mereu hulită.

Frumosu-i stacojiu,
Nu mai vibrează. Ştiu
Doar ţelu-i purpuriu
Pe cerul cam pustiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (23 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui îndrăgostit

Îţi scriu, acum, în seara asta
Când timpul se sucombă-n mintea mea
Şi cred că m-a lovit năpasta,
Căci simt că nu te pot avea.

Îţi scriu cu litere cerate
Pe chipul tău de catifea
Şi cred în clipele jucate,
De noi doi, sub-un cer şi-o stea.

Îţi scriu că nu pot să te-ating,
Cum te-am atins odată-n zori
Şi-mi curg pe faţă lacrimi ce se sting
Sub luna ce dispare între nori.

Mă-ncearcă dorul clipei infinite,
Când timpul se juca pe lângă noi
Şi-atingerea căldurii din orbite,
Când noi eram îmbrăţişaţi şi goi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (2 septembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de letopiseţ

Închis în cercu-mi de oval,
Doar sânge sorb dintr-un pocal,
Visând prin conurile reci
Uitat, stingher că nu mai treci.
Stigmaţii cântă viitorul
Şi nimeni nu le-opreşte zborul,
Ei biciuiesc cu-a lor aripe
Fugarul timp ce curmă clipe.
Figuri de-o geometrie plană
Înconjură o faţă diafană
Şi te disting dintre paiaţe
Fecioară mândră-n abnegaţie.
Privirea-mi se urcă din picioare
Şi ochi te caută în zare,
Iar gândul aruncat răzleţ
Rămâne filă de letopiseţ...

poezie de Liviu Reti (12 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floral de iarnă

Au înflorit pe ramuri fulgii,
Minuni de iarnă ni se-arată,
Pe dealuri se aleargă murgii,
Iar, noi privim natura toată.

Albastru-i cerul infinit,
Nori de zăpadă s-au ascuns,
Cărarea iernii din zenit
Ne mână azi, spre munte, sus.

Doar liniştea zăpezii cântă,
Pe timpul de pe portativ,
Iar, copilandrii iau la trântă,
Albă zăpadă... făr de motiv.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Acum, pe cerul grav
Contemplu sincer frunza,
Iar lujeru-i firav
Ne mătură peluza.

Observ culori spectrale
Şi o ridic spre soare,
Îi simt conturul moale
În mâna-mi arzătoare.

Mă farmecă culoarea
Şi-i simt mirosul pur,
Cum îmi transmite marea
Culoarea de azur.

Ea părăseşte pomul
Pe caldarâm sau lan
Şi-o mătură tot omul
Cu sârg şi an de an.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger năprasnic...

S-a înzăpezit şoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Maşinuţele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.

Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colţuri,
Visurile sunt deşarte,
Iar pământu-i numa" zgronţuri.

Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Şi se-aşterne aprig gerul
Pe natura dezmorţită.

A venit uşor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic şi cu ghimpi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!