Poezii de Mioara Anastasiu, pagina 4
Ca un latron
Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile să-mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse să arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.
Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am să mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare să sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.
Nu mai sunt nici nopți, nici zile; doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Cum aleargă înspumați, văd păduri, nu văd lăstari,
Înspre noi, doi solitari, în ambrozii parfumați.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un măr...
Ca unui măr sălbăticit în crâng
Îți înfloreau privirile, iubite,
Iar brațele, în jur, încolăcite,
Mă apăsau cu greu, ca să mă frâng.
Cât cer, cu tot albastrul infinit,
M-a înghițit sub pleoapa ta furișă,
Doar visul ți-am atins ca o gheișă,
Deși, nimic nu-mi este-ngăduit!
Neprihănitul meu măr înflorit,
E noapte și se sinucide luna,
Poate că moartea ei ne e arvuna,
Tainicei nunți la care am râvnit!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de adio pentru toamnă
Mă despart de toamnă sângerând,
Mâna mea în spinii ei se-agață,
Boabe roșii de măceș sub gheață,
Unghiile-n carne-agonizând.
Zilele se-ntind ușor pe pat,
Nopțile se culcă peste zile
Pe când plâng mâhnite și febrile,
Inhibându-și ultimul oftat.
Mâini chircite, frunzele în pom,
Își desprind și ultima brățară,
Cad cuprinse-n vălătuci de ceară,
Gem, vorbind același idiom.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care tu, care eu?
Care tu, care eu,
Când noi doi suntem una?
Ce înseamnă furtuna,
Ce înseamnă la greu?
Tu ai luat locul meu,
Atunci ia și cununa,
Care tu, care eu,
Când noi doi suntem una?
În iubire mereu
Țelul e totdeauna,
Tu vei fi versul meu,
Eu condeiul și mâna,
Care tu, care eu?
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de prost și cât de slugă
Cât de prost să fii IOANE,
Să rămâi sortit prostiei,
Să-ți dai votul drept plocoane
Și să iei calea pustiei?
Cât de slugă să fii GHEORGHE,
Să-ți tragic jugul pe cerbice,
Să cazi în genunchi pe muche,
Să n-ai frați să te ridice?
Biată țară DODOLOAȚĂ,
Te-au scos hoții la vânzare,
Îi plătești să scuipe-n față
Orice urmă de onoare.
Nu mai ai flăcăi la oaste,
Au luat calea pribegiei
Și primesc când vin, în coaste,
Gloanțele Jandarmeriei.
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea,
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o mie de cuvinte
Însingurarea mea, iubitul meu,
E-o datorie sfântă către tine,
Îmi este dorul dus la apogeu,
Iar zilele ca niște ghilotine.
În spațiul strâmt cât foaia de caiet
Încape-un infinit de jurăminte,
Dar e de-ajuns același vechi portret:
Un zâmbet, cât o mie de cuvinte.
Doritul meu, singurătatea mea
Este tributul pentru Marea Moartă,
Tributul lacrimei care gemea
În fața îngerilor de la poartă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu pot ierta
Obrazul i-am lovit cu palma,
L-am provocat și l-am împins,
De nedescris mi-a fost sudalma,
L-am vrut supus, ucis, învins...
I-am pus bagajul la picioare,
El nu spunea nici da, nici ba,
Avea un fel de-nfumurare
Pe care nu i-o pot ierta...
N-aveam regrete și nici teamă,
Atât am mai putut răbda
Acest actor. Această dramă
E însăși viețuirea mea.
Că l-am urât, știe și el,
Trecutul, acest infidel!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mioara Anastasiu, adresa este:
