idei şi visare

Dorul cu aripile frânte

DORUL CU ARIPILE FRÂNTE

Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează şi se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.

Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbuşit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârşească în destin dramatic.

Iar visul adorat de Primăvara Vieţii
S-a închegat pe un val înălţat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteţii,
Prin Toamna Bătrâneţii să-şi poarte paşii grei.

De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternităţii
Îl metamorfozează în chip cu alt nume

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un activ fictiv

Dacă viaţa ar fi un activ fictiv,
Rezultatul exerciţiului ar fi între real şi imaginar.
În casă, am avea monetar de vise,
În conturi, taxă pe vicii şi pe şansă, accize.
Dacă am pune impozit pe gândit,
Mi-e că n-ar ieşi pe profit.
Dacă am trece la soldul imaginaţie,
L-am putea scoate la licitaţie,
Nu de alta, dar s-ar cam pierde idei,
Ce valorează lei grei.
Am apelat şi la amortizare,
Am investit valoare, am primit penalizare,
De un ban, de doi,
Am dat şi cu împrumut,
Ce am dat, nu am cerut cu dobândă înapoi.
Am oferit şi 'credit' multor persoane,
Dar m-am ales doar cu aşteptări înşelate.
Nu ştiu în ce parte înclină balanţa,
Însă, la bilanţul final, am rămas cu rezerva speranţa:
Cât e de reală sau fictivă viaţa?

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mărgea pe şnur, de timp non stop,
Perpetuu în mişcare d-un bijutier;
... E viaţa însăşi, scumpul colier
P-o aţă-n două capete, în veşnic hop.

E ciclul de-nceput în nesfârşit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
'n sinistru început, de suflet istovit.

Rostogolire de idei şi vise
În minţile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neştiut în cave-nchise.

Rămâne lanţul genelor perechi
Cu X şi Y, matematice de sex
Şi ticuri înăscute sau reflex
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Motto
Sunt multe religii bazate pe idei omeneşti.
(Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor. - Tit 1,16)
Însă religia adevărată, bazată pe Cuvânt este una singură, Biblia vie.
Iar despre Cale, Iisus a spus:
Puţini sunt cei ce o găsesc - Matei 7,14.

cu calculul probabilităţilor - sfidând culmea logicii -
viaţa este cel mai frumos vis înaintea minţii
înaintea inimii mijloc de a ieşi din memoria cărnii
o urgenţă pentru noaptea aceasta
.
gustul cenuşii se strânge peste materia cenuşie.
dar, uneori simt lumina vie, deşi reflectările ei
nu adeveresc întotdeauna. ştii,
senzaţiile, câteodată, nu înseamnă nimic.
la soare şi tinichelele strălucesc.
iar diamantul e prea obraznic.
.
înfrigurarea descoperirii?

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Paţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar

simt că viaţa nu mai are răbdare. cuvintele joacă în faţa ochilor
muzica are alte sonorităţi, aerul are alt gust
şi nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colţuri şi ţepi
şi lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană

vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă ştiu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat şi-a ars bateria. până şi lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat

toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăştie aur pe toate aleile şi cerne lumina
aerul rugineşte, se desprinde uşor şi cade sfidând gravitaţia. e plutire.
aşa cum numai visele desprinse de pe geana dimineţii se lasă purtate

către niciunde...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezenţa de spirit
şi modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu nobleţea înţelegerii
a ideilor care ne animă
şi nu ne lasă obosiţi la umbră

ne despărţim deseori de noi înşine
mergem pe drumuri diferite
şi nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca şi copacii din somn,
şi pornim mai departe în lume

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă laşi fără vise

Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumuseţea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existenţă palpabilă.

Tu nu mă laşi fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.

Rabd cu dăruire şi voinţă neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.

Prin lume circulă tot felul de zvonuri
şi chiar ameninţări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.

Sunt atât de constant în vederi,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac schimb

Spre nenorocul meu – nu-s tufă de măcriş,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viaţa nu mi-o schimb pe-un mărunţiş,
Şi gândul orişicui nu voi să-l cutreier.
Gândiţi, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiţi cât mai profund, şi mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Şi răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e ţesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - şi mari dureri se ţin.
Spre mirarea mea – când norii dau năvală
Şi tot ce am măreţ înăbuşă în ceaţă,
Nu schimb nicicând ţărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de aţă.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul femeii

În jilţul meu de "Domn",
În "ţara" mea,
Eu biruesc cu un creion
Pe câmpul de bătaie,
Ce-mi este foaia de hartie.
Iar tu femeie eşti sloava mea, scrisă...
Eşti visul ce îl port în gând,
Împăturit,
În buzunarul de la piept.
Căci tu eşti chiar motivul de război,
Sau pacea ce o dărueşti
Prin faptul de a fi!
Prefer să stau şi să citesc o carte,
În loc să mă confrunt cu voi,
Idei în zi şi vise-n noapte...
Femeie iubitoare,
Femeie înger
Femeie...!
Dar fără tine, ce aş face?
Tu eşti reală, nu eşti inventată,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Aripile ocrotesc altarul
Sufletului meu,
Izvorul luminează noaptea
Seva inimii mereu,
Drumul sângeros mă duce
Spre tulburate depărtări
Să culeg rodul dulce de idei.

Însă ochii mi-s îmbrăţişaţi
De negura unor brazi
Înalţi, încrezători,
Dar cuprinşi de spaime, cufundaţi în nori,
Ei picură lumină din nesfârşiţi fiori.
Şi îmi continui calea
Pe-o roată a fortunei,
Tot lăsând destinul să sune
Departe de mine, ca un ecou
De dangăt amarnic,
De dor lăsat în zbor uşor.

[...] Citeşte tot

poezie de V.Ariadna
Adăugat de V.Ariadna
Comentează! | Votează! | Copiază!