Poezii despre noapte și ocean, pagina 11
Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însemnări din trecut
Naufragiată undeva și împotmolită
aici, pe-un balansoar cenușiu-albastru
și după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune
Stau și privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solii
dintr-un mai aspru tărâm.
Mă legănam în ziua cenușiu-albastră
pe când sub mine
vietățile celor mai adânci genuni
ale oceanului înoată
departe sub însăși amintirea
soarelui și lunii aducătoare de maree:
unele dintr-însele plăpânde, altele
rele cu acele toate-mplătoșate
în pielea aceea blindată al cărui nume
[...] Citește tot
poezie de Margaret Atwood
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Heart Goes Last" de Margaret Atwood este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Limpezire de ape
mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle și corali
dau și de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc și demoni urâcioși imorali.
mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veșnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopți senine.
prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.
dorul meu febril călător cântă pe-afară
ținând isonul în acorduri de fanfară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avânt netulburat
am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.
lumini îngerești s-au așezat pe frunte
ard precum o torță în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.
jubilez îndrăgostită de viață mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spațiu necuprins.
cu emoții vaste descriu trecutul meu,
cu învățături de seamă timpul m-a surprins.
poezie de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avânt netulburat
am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.
lumini îngerești s-au așezat pe frunte
ard precum o torță în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.
jubilez îndrăgostită de viață mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spațiu necuprins.
cu emoții vaste descriu trecutul meu,
cu învățături de seamă timpul m-a surprins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se înțeleg unii cu alții
deși nu vorbesc nici o limbă
graiul lor și-l regăsesc
doar în vis acești oameni cenușii
într-un oraș cenușiu în care și-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnați într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândește la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înțeleg între ei, deși nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții pe un țărm de sidef
drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viață
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povață.
cu iubirea am învins dialectica urii
mă ține-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiționat naturile din jur.
vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopții le-am străbătut cu pasul
credința-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe țărmul de sidef îmi prelungesc popasul.
lacrimi evlavioase curg șiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce speri sau poate vrei?
Pământul tremură sub picioarele noastre,
oceanele se evaporă în timp ce zgârie norii
cresc deasupra capetelor spre zări albastre,
ne pierdem tăcuți în antimemorii.
Cuvinte distorsionate de interferențe magnetice
și-un neâncetat schimb de informații
inhibă gândurile mele hrănindu-le cu radiații.
Doctoriile potolesc dubiile noastre
consumului fiind impuse ca măștile în teatre
însă cuvintele nu vor placa progresul peste poate
în mersul inconștient către noapte...
Cum...?
Ce crezi că vezi în ochii mei?
Spune-mi, ce speri sau poate vrei?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excese de iubire
inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viață de întâmplări alese
timpul nu-l disprețuiesc pentru cutume.
ființa mea trăiește amplă expansiune
spre lună și spre stele spre luceferi
spre sfinți cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.
să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic
de la Cristos învață tristețea s-o reprimi
pe valuri de speranțe din oceanul nostalgic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți cer bilet de călător pe ape
Nu-ți cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Un râu aprins în apele polare,
Să-nghețe-adâncul în frânturi de rai,
M-aș face țărm pe chip de așteptare.
De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise,
M-aș umple val pe unde-amețitoare,
Sărut tăcut pe nopțile închise
În ochi uitați pe semne de-ntrebare.
Nu-ți cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Romanțe vechi de fluvii infinite,
Voi adormi ades' cu florile de mai
Și-n vocea ta mă voi trezi, iubite.
Nu-i clipă mai sfințită-ntre regate
Decât cea strânsă-n alb de porumbei,
Biletul tău de călător pe ape
L-aș pune preț de veghe în scântei.
[...] Citește tot
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și ocean, adresa este: