ochi

Tu esti cîntecul meu de izbînda

Peste noapte cînd te înfatisezi
în firele ploii,
intru surîzînd
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogatia ta
si mîngîi frîiele cailor tai
batute cu piatra de zamfir.

Eu voi încalca
pe-un armasar alb
si-mi voi agata ploile,
cercel sunator la ureche,
sa ma auzi cînd trec.

Priveste-mi ochii
cît de albastri-mi sunt!
Ma gîndesc la Comuna,
la boltile-i înalte cît privirea.

Si cînd rostesc numele ei de purpura

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

În strânsa ta îmbrăţişare
Şi în superba dăruire
În ochii tăi plini de mirare
Şi în a braţelor strivire...

În geamătul de fericire
Şi în extazul ce urmează
În stropul dulce de iubire
Eros e zeul ce veghează....

Căuşul palmelor cuprinde
Zvâcnirea sânului zglobiu
În aerul ce se încinge,
În trupul tău, eu am sa viu.

Eu, mijlocul am să-ţi cuprind
Şi în a braţelor vigoare
Plăcerea ta o să o simt
Şi blânda ta înfiorare...

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun

Zmintitul una ştie, una face:
De intrigă e bun, câr-mâr cu şoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând saşiu reflectă-ncolo-ncoace!

Pe nebunia lui stă-n slavă treapta
Şi-a Domnului şi-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-aţâţă-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucişate spade, veşnic, fapta!

Sub soliflamul dalb sau doliu negru
Nebunul pătimaş e-un sol integru!

Cu ochiul streşinit din zare-n zare,
Nu poţi să nu bănui d-unde, când, răsare!

El poate sta, ca un pumnal, la pândă,
Cu tragicul destin cobind osândă!

sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erupţie periculoasă

Erupţia Vezuviului devine catastrofală!
Oasele bătrânului Nostradamus
Sfârtecă ceaţa mormântului putred,
Trecând prin moarte, la viaţă.
Gelatina ochiului se distorsionează treptat
Sprânceana devine un conglomerta de albumină,
Iar ochiul se transformă-n pătrat.
Şi doare
Gândul lipsit de culoare,
Chipul său fad...
Fulgere sângerii cad din cer
Cât trupurile se transformă în lavă.
Un porumbel alb îşi zbate aripile,
Scuturând cenuşa trecutului.
Războiul sufletelor bolnave abia a-nceput.
Vărsaţi o lacrimă-albastră
Peste trupul de lut!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate, nu te-am voit

Cumplit
E golul singurătăţii!
Sunt ucisul ei...
Singurătatea?
Povara tăcerilor
Sfăşiate de suspine...

Singurătatea...
Ochiul tău
Priveşte îngheţat
În ochiul gândului
Neîmpărtăşit...

Singurătate,
Nu te-am voit!
Viaţa – haină –
M-a dăruit ţie.
Tu m-ai cerut
Vieţii
- Prizonierul tău –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminăm lacrimi

Să nu uităm că odată
într-un fir de nisip
a avut mai multă lumină
decât în toţii
ochii
oamenilor
şi-o lacrimă
a fost strop tuturor
râurilor
alinând setea
şi arşiţa buzelor
şi noi o mână de nisip
cu lacrimi modelată
luminăm lacrimi
şi ne ostoim buzele cu fire nisip

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sânul ei dorm crinii înfloriţi

Încearcă peste tot să risipească
raze în oasele luminii,
ochii rotesc unghiurile pe toate feţele geometriei.

Poartă-n rădăcini oglinzile cerului,
scoate din umbrele morţii îngerii norocului,
lauda învierii ca o taină sublimă
fuge din oameni teama şi înfloreşte speranţa.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las iertările

Las iertările creştine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.

Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfinţit... altar,
Ochii patimi şi tăciune,
Aripa de înger... har

Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieţii-i descuiată
Şi destinul... giuvaer.

Las căinţa pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Şi amorul... viu... izvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul meu ( un poem fado)

În lipsa ta
trupul meu
este o navă fără nici un loc de refugiu
confuzie de valuri pe o mare moartă

Trupul tău
este un deşert
fără atingerea degetelor mele
pe pielea ta

Ochii tăi
îşi amintesc că odată m-au adorat
ei sunt ţărmuri de pe care
nu mai pot privi în tine

poezie de Beatriz da Conceiçăo, 1939 - 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!