oftalmologie

Cercuri

Gândesc în mine.
Miop.
Cercuri lin pe apă -
Fericire înecată.

poezie de Severin Grigorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie fără miopie

Târziu mi-am dat seama...

Ca să împletesc poeme
Am nevoie de ochelari -
N-am să te mai pierd din vedere.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi moşii, oameni în etate,
Nevolnici, cu vederea slabă,
Nevoie n-au de facultate...
Ci mai degrabă de o babă!

catren de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi vindecarea

Te vindeci de tahicardie,
De gută, lepră, miopie,
Te vindeci de reumatism,
De cancer şi de cretinism,
De cataractă, glaucom,
Te vindeci şi de adenom,
De boli mintale, sodomie,
Cu vârsta şi de gelozie,
Dar nu vindeci de prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurică Dolete

Căruţa ca o umbră, calul şchiop,
Şontorogit şi căruţaşul cel miop
Şi-n urma lor şontăcăind la fel,
Păşea, în trei picioare, un căţel.

Astfel mi-l amintesc pe Aurică
Poreclit Dolete,
Care se lăuda cu singura-i avere:
Patru fete.

poezie de Dumitru Băescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise, oftalmologul lui Polifem

Ulise, un viteaz aheu,
-Cred că era puţin miop-,
A nimerit la un ciclop,
Umblând pe mare teleleu.
Să-i "dreagă" ochiul, n-a fost greu,
C-un par aprins, căci al său scop,
A fost să treacă de-acest hop,
Şi să-l trimită la Morpheu
Apare astfel ca un drog,
Sintagma de oftalmolog...
De-atunci, oftalmologi, pot spune,
Prin al ciclopului blestem
Pe mulţi din pacienţi "pe bune",
I-au confundat cu Polifem.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura

Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;

La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Şi cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,

Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.

poezie clasică de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări mioape

Păsări mioape ce se încred în ceruri,
îmbrăţişează albastrul
şi vântul le poartă destinul.
Să rătăceşti în calcule exacte,
Să fii labirintul,
Să fii întunericul
şi libertatea absolută...

poezie de Anca Margareta Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis real

Cel mai eficient
se pot trece nopţile
pe câte o punte de vise
aşa vom putea depăşi
cataracta insomniei
o introvertită maniacă
ce întrerupe firescul
armoniei umane
şi alungă crunt
visele sublime.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pleoapele muţeniei

mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!