foc şi noapte

Tu, întuneric, din care mă trag

Tu, întuneric, din care mă trag,
decât flacăra îmi eşti mai drag,
cu care lumea se mărgineşte,
şi străluceşte,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o fiinţă n-o ştie peste-aceste hotare.

Însă-ntunericul ţine totul la sine:
chipuri şi flăcări,
vieţuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie şi fapte –

Ba poate-o gigantică forţă, poate
se mişcă alături, în vecinătate.

Eu cred în noapte.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ninge

De-atâtea toamne mă-ntâlnesc cu tine -
Ce gânduri am şi ce nevoi m-apasă.
Pun zbor în aripi şi nespus îmi vine
S-adun tot cerul pe tavan, în casă.

Când ninge, îţi voi aduce fluturi reci,
mă voi topi în iatacul tău de cald
şi tainic, prin iubire de-ar fi să treci,
îţi fur un licăr din ochii de smarald.

Va fi o noapte pusă între focuri
să-ţi beau din gură apa ne-ncepută
ca-n spuse rugăciuni la sfinte locuri
cu har mă umpli-n stare absolută.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea

privind ochii tăi albaştri
nu aş spune vorbe-n vânt
aş schimba polii magnetici
ai planetei zis Pământ

şi aşa-n degringoladă
te-aş fura în infinit
să nu prindă nimeni urma
să vadă când am fugit

cu sărut de foc în noapte
te-aş preface într-o stea
nemurire-ţi pun pe frunte
şi eu veşnic te-aş urma.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot oraşul
Şi lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Şi Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieşind din coşul casei
Şi simt miros de vâsc şi busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ţi-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n faţa casei,
Eşti nins, mereu, în amintirea mea
Şi ies desculţă prin zăpada rece,

[...] Citeşte tot

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înrourata limbă a flăcarii

În această noapte
nimeni nu-i singur!

O scânteie întâmplătoare -,
aidoma
prin felul de a fi
flăcării -

Articulaţii-ale fulgerului
ce se salvează
in torentul
amnezical ploii.

Nimeni nu răspunde chemărilor tale!

Ne despărţim pentru o vreme
de albul cerc al fulgerului
care nu se va preface nicicând
în spirală de foc
pentru anotimpul care-şi visează

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturia unei iubiri

Cămaşa mea de noapte
pare o floare de lotus
pe genunchii tăi-
mărturia unei iubiri
ce ard corzile lirei
însetate de cântec.

Ultima turmă de miei
ne calcă trupurile
sfârşind
în perechi de aripi tatuate
ce vâslesc uniform
sub vâlvătaia lunii.

Cămaşa mea de noapte
se face leagăn
stelelor ce cad...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nebună

Să fugim nebuni în noapte spre ţinuturi de tăcere,
Umbrele-n bătaia lunii să ne crească prin unghere,
Pe tărâmuri de-ntuneric să ne rătăcim smintiţi,
Focul rugului s-aprindem de iubire-mpătimiţi.

Să furăm praful din stele, s-alergăm să nu ne prindă,
Cu argint să vopsim luna, să ne privim în oglindă,
Cu ceva să-nvelim vremea să nu-i fie deloc rece,
Să lăsăm noaptea nebună în iubire să ne-*nece.

Timpului să-i punem piedici, să-l păstrăm închis sub lacăt,
Vâlvătaia să se-ntindă, nopţii să nu-i punem capăt
Iar cenuşa de sub ruguri s-o arunce-n patru zări
Doi nebuni scrântiţi la minte de-ale iubirii chemări.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup Alb

Îşi pune regina cunună,
Cereasca ei faţă stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...

În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei aşteaptă... Extatic,
E vrajă şi lege-ntre ei.

Iar Marele Lup îi conduce...
E alb şi frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaştri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...

Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veşnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!