Poezii despre Apocalipsă și prezent, pagina 2
Kenosis
nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viața
multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor
astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinți
și a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
mușcați-mă...
senzația de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomerația
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de șerpi galactic de impetuoși
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și șerpi
Motto:
"Ce oameni primitivi, murdari și răi
Și ăștia, Doamne, sunt copiii Tăi?"
Ce lume mică e în jurul meu!
Viețuitoare fără idealuri
Mă simt ca legendarul Prometeu
Înlănțuit de stânci, bătut de valuri.
Nu toți sunt oameni, încă nu s-au tras
Definitiv și sigur din maimuță
Au haine scumpe, ochelari și ceas
Dar gena primitivă nu îi cruță.
Încep să cred că sunt reptilieni
Trimiși la noi din altă galaxie
Ei nu au sânge cald, de pământeni
Fac dâre de șopârlă străvezie
Te uiți în ochii lor nu vezi nimic
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (15 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Peste furtuni și naufragii absolute,
Stăpânitor peste comori ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru-al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde.
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde
Și-ajunge-n orizonturi ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni și naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde,
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde,
Și ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu (8 iulie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocenția
azi am ajuns Acasă
și n-am mai găsit
aproape nimic din mine
prin mine
doar câteva cioburi
de oglinzi
și câteva amintiri
despre trecuturi verzi
pe copil
l-am găsit carbonizat la un geam
cu ochii lipiți de un viitor inexistent
adolescentul s-a stins în picioare
pe scara cerului
cu o plasă de fluturi în mână
bărbatul din mine
a fost surprins de apocalipsă
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Servirea dejunului la pat, ca lumea!
E vorba de-o dimineață măiastră,
c-un soare mofturos pe răsărit,
în lipsa unui mic dejun alcolizat,
înmuiat bine-n cafea cu fum.
Am ridicat un lampion peste lume
și umbra lui creștea... creștea,
ca un OZN!
Ca o imensă navă mamă,
ca un asteroid apocaliptic!?
Apoi
cazu întins, ca o balegă de brend,
care-a pierdut puterile paranormale,
într-un pariu skandenberg, cu portarul.
Cu poamele legale la ofertă
te simțeam, ca un cefalopod,
încâlcit în preludiul hipnotic
al tentaculelor și brațelor,
ca un octopus minion simpatic.
Eu,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Mă uit la filme de Crăciun
Și mă revăd copil de școală
Când mă veghea un înger bun
Cu aripi mici, de poleială.
Singur acasă eu n-am fost,
Frați și surori aveam o droaie,
Atunci vedeam al vremii rost:
Ninsoarea se năștea din ploaie.
Priveam pe geam, cu ochii mari
La oameni, păsări, animale,
Geamgii și iaurgii, coșari,
Eroi ai vechii mahalale...
În sfânta seară de Ajun
Împodobeam, cu toții, bradul,
Ce forfotă! Ce dans nebun!
În lumi de basm treceam noi vadul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (6 decembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș banal
Ne ninge, azi, cu ceață, pe umbrele,
Ai chef de ceartă, eu nu vreau scandal;
Scrâșnești apocaliptic din măsele
Și îmi ferfenițești rochia de bal.
De ce-mi scoți ochii,-n loc de serenadă
Cu un reproș sarcastic și banal,
Într-un limbaj de mahala, în stradă?
Și fără bani susții un recital.
Un trecător se-oprește,-și face cruce,
'L înjuri de mamă și te dai la el,
O ia la fugă, bietul, se tot duce
Și-ți cade ciuda pe un biet cățel.
Pe gheața, ca oglinda de sticloasă
Aluneci când o piedică îți pun.
Ce piruetă-ntr-un picior, frumoasă
Și ce extaz, de jos, să te adun!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
o râpă de singurătate s-a așternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a așezat să zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am așezat
în pocalul nestins
al Iubirii
un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viața mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Apocalipsă și prezent, adresa este: