Elena şi viaţă

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt şi foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viaţă n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădeşti cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greşesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniţi pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calităţi, rele şi bune
Oameni suntem, şi toţi greşim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Şi oamenii mult îi iubesc,
Pentru că aşa îmi este firea
Şi recunosc când eu greşesc!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea peste timpuri

Ţi-aş da un sărut, când noaptea se aşterne
Parfumul să îţi simt, frumoasa mea iubire,
Şi dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu eşti prezentul meu, şi îmi vei fi amintire.

Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Şi dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, şi oriunde vom ajunge.

Dragostea îţi voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiţi să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veşnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.

Şi buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu şi oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, şi viaţa să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, şi să te strâng la piept.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajeria din curtea bunicii

Capra Miţa, Coco şi un cal
Şi cu iedul zis Tarzan,
Lângă care poţi să pui
Peste 20 de pui...
Şi găinile moţate,
Unele chiar şi guşate,
Printre care şi pisici,
Unele mari, altele mici
Şi căţei ce vin acuş'
În frunte cu Gălbenuş.
Şi mai e şi o purcică,
Care, de-o scarpini pe burtică
Grohăiei de parcă-ţi cere
Un coş mare, plin cu mere.
A mai fost şi-un Ciripel,
Dar s-a dus, fiind rebel!
E o-ntreagă menajerie;
Toţi trăiesc în armonie:
Nu se ceartă, nu se bat,
Se comportă delicat.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui rege

Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de ţară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
Să-mi port poporul în drumul lui spre libertate

Eram tânăr şi România era într-o răscruce
Cu toată fiinţa mea eu am jurat pe cruce
Că ţara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credinţă în bunul Dumnezeu

Am fost forţat de comunişti să plec din ţară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul şi singurătatea
Departe de Voi şi ţara mea, am căutat dreptatea

N-am contenit de fel să vă iubesc
Doar pentru ţară am putut să trăiesc
În fiecare clipă am stat şi m-am gândit
Ce viitor avem de făurit

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul din Lecco (Elenei Albot)

Privirea ta-i albastrul cel senin
al cerului în care cântă îngeri
ce caută s-aline-atâtea plângeri
când norilor le-au devenit preaplin.

Tu eşti, Elena Albot, o minune,
aleanul sufletelor însetate
de zbor spre înălţimi şi libertate,
exemplu de frumos şi-nţelepciune.

Cu vorba-ţi dulce şi surâsul blând,
mi-ai arătat, acum un an, cărarea
pe care să-mi aştern, în vers, cântarea
timidă, temătoare, dar urcând.

M-ai susţinut, încurajat, ai râs
la versuri ce-ndemnau spre veselie,
şi, chiar de-ai întâlnit vreo stângăcie,
ai comentat măcar cu un surâs.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 3

morning sleepy cricket
am citit ce ai scris şi-mi dau seama că tu scrii cum vorbeşti
ori vorbeşti cum scrii tot un drac
neaţa în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relaţii prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
şi-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereţi
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de ştiinţă care sapă în permafrost
cu speranţa că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ţi-ai petrecut ploaia
păi am început şi eu ca tine să visez cu ochii deschişi
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecţionat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
şi am scris un jurnal în neerlandeză

dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aş fi nichita şi tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump şi inovator

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 3

morning sleepy cricket
am citit ce ai scris şi-mi dau seama că tu scrii cum vorbeşti
ori vorbeşti cum scrii tot un drac
neaţa în primul rând sper că e un compliment adormitul acela de greier
nu sunt în relaţii prea bune cu ei
odată a intrat unul sub parchetul din cameră
şi-o noapte întreagă am scris imaginar pe pereţi
în al doilea rând ceea ce scriu e ceea ce nu se aude din mine
n-am nici în clin nici în mânecă cu poezia
încerc doar să mă descopăr ca un om de ştiinţă care sapă în permafrost
cu speranţa că va găsi mamutul lânos care să-l facă celebru
dar destul cu asta mai bine zi-mi cum ţi-ai petrecut ploaia
păi am început şi eu ca tine să visez cu ochii deschişi
mi-am închipuit că sunt anne frank am colecţionat stropi de ploaie
ca pe fotografii de actori celebri
şi am scris un jurnal în neerlandeză

dacă ai fi poet ce poveste ar fi potrivită pentru noi?
hm cred că aş fi nichita şi tu odioasa elena
mi-ai plăti un tratament scump şi inovator

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troilus şi Cresida. Cartea întâia

De Troil, rigăi Priam fiu mezin –
Cât încă sunt cu voi aici – agale
Voi depăna: cum a sorbit din plin
Iubirea cu amarurile sale
Şi bucurii, şi-apoi cumplita-i jale.
Ajută-mi, Tisiphona, să înstrun
Trist viersul meu ce plânge cât îl spun.

La tine strig, zeiţă mult zbătută,
Furie crudă stând sub greu blestem:
Ajută-mi mie, tristă alăută
Ce-îngân, cum ştiu, pe-ndrăgostiţi când gem.
Căci se cuvine, după cum vedem,
La om mâhnit, tovarăş negurat,
La jalnică poveste, chip surpat.

Deşi robesc la robii lui Amor,
Iubirii nu cutez cu vreun temei
Să-i fac rugare pentru ajutor:
Departe-n hău e ajutorul ei.

[...] Citeşte tot

poezie de Geoffrey Chaucer, traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atque nos!

Iarna, când e lungă noaptea, s-adun finii şi cumetrii
Şi-apoi povestesc de-a dragul, stând pe laviţele vetrii,
Despre crai cu stemă-n frunte, despre lei şi paralei...
Oh, că mult îmi place mie să mă pun la sfat cu ei
Şi s-ascult ale lor vorbe, s-admir faptă glorioasă,
Să-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoasă,
Să văd ce destăinuieşte frazul cel îndătinat:
Cică-a fost, ce-a fost odată, cică-a fost un împărat.
Oh, îmi place mult povestea, căci poporul se descrie
Singur el pe sine însuşi în poveşti şi-mi place mie
S-ascult pe popor, ca astfel să observ cum s-a descris;
Ascultându-l, fără voie, parcă mă cuprinde-un vis
Şi-atunci eu mă pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:
Văd cu ochii plăsmuirea vecinicelor idealuri
Şi a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem
Şi pe-a căror frunte pus-am mitologic diadem ;
Văd cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuri
Imaginaţiunea noastră: văd înamorate lacuri,
Văd câmpii cu ierbi de aur, stele văd, cari povestesc,
Brazi cu gemet, văi cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul V

Din starea-ntâi aşa-ntr-a doua stare
venim, în cerc ce loc mai strâmt roteşte,
ci cazne-atât mai mari, stârnind urlare.

Grozav aici stă Minos şi rânjeşte,
judeţ el ţine-acolea-n poartă stând
şi-azvârle-n Iad precum se-ncolăceşte.

Eu zic că rău-născutul duh intrând,
silit e culpa-ntreagă să şi-o spuie,
iar el, cunoscător de rău, văzând

ce loc din Iad e vrednic să-l încuie,
cu număru-nvârtitei cozi pe spate
arată gradu-n care vrea să-l puie.

Mereu stau multe-n faţă-i adunate,
şi una după alta vin cu rândul
şi spun şi-aud şi-n Iad sunt aruncate.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!