Poezii despre Lună și viață, pagina 2
Fiind Eminescu
Fiind poet tăceri cureieram
și mă opream ades lângă cuvânt
și tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Și mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum crește ca și iarba
de-și risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuși nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum crește ca și iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Și mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi și sfânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Deșertul
Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări și neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Și mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins și selenar deșert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alții, pe nedrept!
M-au vrut umil și fără spor în viață,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceață,
din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.
Dar evadat din arșița solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zidește-n veacul viitor.
Deșertul tot dispare, ca o pată,
mă scald în apa vie de izvor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei poezii japoneze
Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei
Viața mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemișcat
verdele cascadei Hoshi
O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aștept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...
***
Lumea sta neschimbată
Semințele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mai de preț decât orice averi,
Mai de preț decât banii sau faima,
Cât trăiești, cât visezi, simți și speri,
Mai de preț decât toate, e Mama.
Firesc, în drumul tău ai să-ntâlnești
Mulțimi ce-ți vor alunga teama,
Vei fi iubit și-ai să iubești,
Dar nimeni nu te va iubi ca Mama.
Când luna pe cer se arată,
Ori te trezești liniștit dimineața,
Încearcă să nu uiți vreodată:
Mamei tale îi datorezi viața.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironii de lună plină
Gol simt:
în mine și-n afară!
E locul tău,
Blestem inevitabil!
Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopțile,
iubirea, viața,
dorințele, singurătatea,
depresia și gândul morții.
Astept să-mi întoarcă spatele...
Vreau ploaie și vreau vânt!
Nimeni să mă știe,
S-adorm și să uit!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă... priveghetori
Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipește topindu-se-n vânt,
stau și-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.
Cântă păsări și-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.
Păsările ce cântă sunt privighetori
și viețuiesc cu noi în unica grădină,
creată și udată de mâna cea divină.
Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopțile senine și cu lună plină,
durerile lumii ș-ale noastre le alină...
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Australia
sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
și visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...
numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
și nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertății...
și zi și noapte, și noapte și zi...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre viață...
Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopți de vară
când luna zâmbea voioasă.
S-avem grijă, viața-i scurtă
și ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.
Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândețe,
să fie bine primite,
împleti-vom coșulețe
pline cu spor și povețe.
Chiar de-i viața o povară,
noi ne facem datoria,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este una, e a ta
Pe drumul speranței
Călătoresc prin câmp
Circulă gândul forței
Prin ani și prin timp
Glas ce mă deșteaptă
Din visele-mi deșearte
Urcă cărarea dreaptă
Din urcuș nu te abate
În nopțile întunecate
Aprinde tu un felinar
Vezi izvoarele secate
Stelele-ți sunt liniar
Viață te călăuzește
Drumul este adevarat
Când Luna te privește
Lacrima iubirii a vărsat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună și viață, adresa este: