Poezii despre Masa tăcerii și infinit, pagina 2
E ziua ta, frumoasă doamnă
Trecut-au mii de ani de când
Cu mari speranțe-n gând,
În dureri și lacrimi,
Speranțe dar și patimi
Ai apărut tu Doamnă
Rujă vânătă de toamnă!
Ne-ai dat un rost în lume
Și ne-ai hrănit anume
Cu laptele-ți de dor
În freamătul ușor
Al frunzei de arțar
Să ne-nălțăm altar
Spre cerul de cleștar.
Îți mor stejarii Doamnă
În primăvara ce se-ntoamnă
Căci însăși fii ai tăi
Au devenit aprigi călăi
Ai fraților de neam și sânge...
O Doamne, inima îmi plânge...
Pe-arcușul lui Porumbescu s-a prelins
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Doamne, când m-ai întrebat dacă te iubesc,
Ți-am răspuns privind peste Carpați,
La coloana Infinitului.
Am intrat pe Poarta Sărutului,
Și mai apoi stat la Masa Tăcerii,
Gândindu-mă la Pasărea Măiastră
Ce de zor îmi cântă despre șapte vai și-o vale adâncă,
Și am bătut și Ciuleandra pe loc...
Auzindu-mă suspinând, codrii de aramă
Freamătă a istorie, a viață, a iubire, a jale și dor,
Și mă duc printre ei spre apa vie...
Ce izvorăște-ncet din inima munților.
Sufletul meu ești tu,
Țară frumoasă cu oameni bogați,
Cu moldoveni și munteni,
Cu ardeleni și dobrogeni, cu toții frați.
[...] Citește tot
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormirea Ta e calea învierii
Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaște moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiți semințe de speranță
și mângâierea Ta ne e preexistență.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrățișează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
țesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi pășesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spațiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreția cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt și eu în grădina Ta,
micuță sunt și mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ți port e un blazon heraldic
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Masa tăcerii și infinit, adresa este: