Coloana infinitului

(Catren fără margini - Brâncuşi)

Poarta sărutului
Rugăciune
Coloana infinitului
Măiastra

poezie de Costel Zăgan din Catrene fără margini (20 mai 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşiană

Trec pe sub Poarta Sărutului,
mă aşez la Masa Tăcerii,
admir Coloana Infinitului
şi recunosc Creatorul.

poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urşilor polari

Mă tot întrebaţi
Cine sunt,
De unde vin,
Unde mă duc.

Dar voi nu vedeţi?
Priviţi-mă bine!
Coloana infinită,
Brâncuşi a dăltuit-o
Uitându-se la mine.

poezie clasică de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă doare
"coloana infinită"
aşa cum
m-ar durea
şira spinării...

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preparatul liric e cam insipid, Girel. Am inteles pui un diagnostic cultural. Te doare coloana infinitului si prin, extensie, cultura [...] | Citeşte tot comentariul

Sculptând un... vis

Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde îşi lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea

"Visul" meu către... Cel de Sus.

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare

se aşează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit

apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bucată

de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îţi viola cu nesaţ
formele de lebădă dansatoare
te-aş îmbrăţişa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brậncuşi

A discutat cu Sfynxul:
Piramida sau coloana infinitului?

A stat la taclale şi cu Oedip:
Sofocle sau Enescu?

Pe cine să preferi
În Pantheonul artelor?
Atunci s-a întors la gorjenii lui
Acolo unde i-a deschis
Poarta sărutului
Domnişoara Pogany...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Aurel Dumitraşcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Sculptorul acesta e Brâncuşi
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să ţină sfat
în miez de ziuă
despre înălţime
despre dragoste.

Rădăcinile lui Brâncuşi vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi aşteptăm
întoarcerea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!