Poezii despre Coloana infinitului
37 de poezii despre Coloana infinitului.

(Catren fără margini - Brâncuși)
Poarta sărutului
Rugăciune
Coloana infinitului
Măiastra
poezie de Costel Zăgan din Catrene fără margini (20 mai 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncușiană
Trec pe sub Poarta Sărutului,
mă așez la Masa Tăcerii,
admir Coloana Infinitului
și recunosc Creatorul.
poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urșilor polari
Mă tot întrebați
Cine sunt,
De unde vin,
Unde mă duc.
Dar voi nu vedeți?
Priviți-mă bine!
Coloana infinită,
Brâncuși a dăltuit-o
Uitându-se la mine.
poezie clasică de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Măiastra
Învelită în aripi de soare,
e gata să zboare,
spre poarta sărutului,
spre coloana infinitului,
sus, mai sus,
spre nemuritorul Brâncuși.
poezie de Marius Alexandru (19 februarie 2024)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sculptând un... vis
Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde își lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea
"Visul" meu către... Cel de Sus.
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bucată
de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îți viola cu nesaț
formele de lebădă dansatoare
te-aș îmbrățișa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brậncuși
A discutat cu Sfynxul:
Piramida sau coloana infinitului?
A stat la taclale și cu Oedip:
Sofocle sau Enescu?
Pe cine să preferi
În Pantheonul artelor?
Atunci s-a întors la gorjenii lui
Acolo unde i-a deschis
Poarta sărutului
Domnișoara Pogany...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Aurel Dumitrașcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Coloana infinitului, adresa este:
