Poezii despre Masa tăcerii și iubire, pagina 2
Nu mai e vară-n iulie, iubite...
Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea
Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.
Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul
Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea din vis
La masa tăcerii, stând cu tine,
Ridic mâna și întind arătătorul drept,
Spre inima ta,
Ca să te întreb, dacă mai sunt
Acolo,
Iar tu îmi spui, că da,
Și îmi mai spui că ai simțit,
Cu el în inimă, că te-aș fi împuns,
Deși, în fapt, nu te-am atins,
Și îmi zic:
Ce ciudată
Declarație de dragoste!
Încerc să-mi dau seama dacă e vis,
Mă pișc,
Dormeam,
Ce trist...!
În lumea din vis, erai al meu iubit,
Dar n-ai fost niciodată,
Deși, ți-am dăruit iubirea mea,
De tine uitată,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceasul uitării
E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aud la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung la fereastră spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață, pe loc,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceasul uitării
E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aduc la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.
Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung fără veste, spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.
Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață ad-hoc,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 21.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirajul clipelor
În al serii ceas, la masa tăcerii,
Scriu rânduri, despre tine, despre mine,
Despre noi,
Despre mirajul clipelor în doi,
Cu voal de iubire așternut,
Difuz și senin ca cerul nopților,
Luminat de-al șiragului stele,
Trenă de pulbere, strălucind...
Îți mângâi gândul, cu aripile dorului,
Șoapte divine și murmuri!
Îți simt răsuflarea,
Ca adierea unor suave voci,
Pictându-ți alura, cu sărutări aprinse,
Si surâsuri desprinse, din al Soarelui mister...
Ne-am ascuns de noi,
Într-un cotlon al Universului,
Pe căi neștiute, pe urme pierdute,
Într-o constelație al Imaginarului,
Ne cuibărim, ne dorim, ne cerem,
Ne chemăm, ne strigăm,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Doamne, când m-ai întrebat dacă te iubesc,
Ți-am răspuns privind peste Carpați,
La coloana Infinitului.
Am intrat pe Poarta Sărutului,
Și mai apoi stat la Masa Tăcerii,
Gândindu-mă la Pasărea Măiastră
Ce de zor îmi cântă despre șapte vai și-o vale adâncă,
Și am bătut și Ciuleandra pe loc...
Auzindu-mă suspinând, codrii de aramă
Freamătă a istorie, a viață, a iubire, a jale și dor,
Și mă duc printre ei spre apa vie...
Ce izvorăște-ncet din inima munților.
Sufletul meu ești tu,
Țară frumoasă cu oameni bogați,
Cu moldoveni și munteni,
Cu ardeleni și dobrogeni, cu toții frați.
[...] Citește tot
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste despre țara mea
Povestea ce-ți voi spune astă dată
Nu începe cu a fost odată.
E povestea unui dor nestins
Ce eternitatea toată a cuprins.
Să știi copile că-i un loc de vis în astă lume
Unde doinele plâng pe coline,
Buciumul sună prelung
și clopotele sună-ndelung.
Ca vinul vechi păstrat în pivnițe străbune
dospite doruri iubirea întreține.
Geneza unui neam de daci neînfricați
noi o transmitem prin legenda bravilor bărbați,
ai gliei străbune, soldați.
Decebal și Burebista legendari conducători,
Țepeș, Ștefan și Mihai, voievozi și domnitori
Viața și-au sacrificat pentru acest pământ cu flori.
Pajiști, munți cu pântecele pline,
Râuri repezi cristaline,
Marea cea mare și holdele-aurii
Sunt suflet și trup ale acestei glii.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adormirea Ta e calea învierii
Fecioară Precurată neatinsă de prihană.
făr' a cunoaște moartea, Tu te-ai mutat la cer,
de unde ne trimiți semințe de speranță
și mângâierea Ta ne e preexistență.
Azi, în grădina Ta, e mare sărbătoare;
s-au îmbrăcat în verde copacii seculari,
îmbrățișează cerul cu ramuri de iubire
iar florile pictate în culori lumină,
țesut-au un covor sub "Masa Tăcerii"
căci Adormirea Ta e calea Învierii
pe care fii tăi pășesc cu bucurie,
ca "Pasărea în spațiu" în plină armonie,
escaladând "Coloana Infinitului",
scară răsărită din inima pământului
pentru a-l uni cu măreția cerului
unde-i zămislit mirajul cuvântului.
O floare sunt și eu în grădina Ta,
micuță sunt și mă numesc, Nu-mă-uita.
Mă prinde-n a Ta poală când uneori mă-mpiedic,
căci numele ce-ți port e un blazon heraldic
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Masa tăcerii și iubire, adresa este: