Soare şi astre

Cerul

Cerul e misterios,
Nu-l găseşti după miros
Are stele argintii,
Luminiţe mii şi mii

Un mister albastru,
Casă pentru astru,
Cerul verii limpezite de soare e-nveselit.

poezie de Laura Jianu (5 mai 2009)
Adăugat de Laura Jianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cratere de lună

Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbesc de dor

Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, şi care

De cald şi de urât îmi ţine
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întomnare

Apus de soare sângeriu,
Rugina frunzei de arţar
Ţin ploi de toamnă la hotar;
Acelaşi astru auriu
Rămas sub norul gri-murdar,
Uitat pe cerul azuriu
Luceşte mult, dar în zadar...

Luceşte mult, dar în zadar
Uitat pe cerul azuriu
Rămas sub norul gri-murdar;
Acelaşi astru auriu
Ţin ploi de toamnă la hotar,
Rugina frunzei de arţar,
Apus de soare sângeriu

acrostih de Ioan Friciu (14 octombrie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pelerinului

De unde vii cu sufletu-ntristat
Şi unde mergi pe-aceste căi deşarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeţ de fericire însetat?

Opreşte-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat...
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină şi din moarte...

Înalţă-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre...
Ale iubirii boabe roditoare

Le seamănă pe gliile sihastre
Şi-n sufletul pustiu o să-ţi coboare
Împărăţia slăvilor albastre!...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmanul Pământ

Nu-i raiul, seminţele amare îşi dospesc
Conţinutul lor aici cu disperare;
E-un astru unde dragonii se prăsesc,
Iar diavolii forfotesc pe fiece cărare.

Cerul l-a hărăzit unor rele horoscoape;
Soarele l-a legat la carul lui de foc;
Drumul i-i şerpuitor, căci vrea să scape
De ştreang, de capcană şi de voloc.

Se balansează pe cer şi face piruete
În laţul spaţiului, inventând tertip după tertip;
Îi iert toate păcatele, ştiute sau secrete;
Îi sărut cicatricile nenumărate de pe chip

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfioasele paduri

O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Şi soarele, uitând poiene,
stârnindu-şi acele minunii
cu vorbe albe şi viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ţi sunt fetele sfioase?

Pădurea tace, le ascunde,
şi astrul nici nu ştie unde.

poezie de Ion Bănuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deşarte
Cu doruri aparte
Şi nu am măsuri
La timpuri şi locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălţate
Pe pajişti uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoşi
Cu sori mai frumoşi
Acasă să plâng
Şi-alerg ca un gând.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înveşniceşti privirea

Înveşniceşti privirea
cu cerul tău albastru
şi desenezi sclipirea
minunilor de astru.

E iarăşi primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.

Şi-n pagină se-aşează
vibraţii de cuvânt,
să simţi a vieţii rază,
pe umezit pământ.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri repetate

Şi azi mă-ntorc în mintea mea nebună
Să plîng iubiri ce s-au pierdut în ploi
Mă scutură frînturile de lună
Trăite în uitarea dintre noi

Se pierd scîntei în soarele albastru
Ce arde dulce în infernul mut
Şi plînge vicios un negru astru
Purtînd pe piept al timpurilor scut

Se tot izbesc de maluri trandafirii
Uitaţi cîndva în gloduri de-un copil
Şi-mi plîng în suflet zeii şi martirii
În amintirea dulcelui april

poezie de Natalia Popusoi (20 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea: Soţul lui ploaie, e ploi Soţia soarelui, e luna; Trăim uitarea dintre noi Şi plângem ca nebuna? Pierdut-ai [...] | Citeşte tot comentariul