Poezii despre Soare și astre, pagina 3
Vis și realitate
Când zorii dimineții
îmi bat ușor în geam
doresc să fiu cu tine
în brațe să te am!
Când soare se ridică
puternic... luminos...
cu tine împreuna...
îmi pare tot... frumos!
Când telefonul sună
din depărtări albastre
e simplu... telepatic...
am coborât din astre!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Îți scriu cu aripile-n raze, dintre sori,
Atingătoare și-albe-n traiectorii
În umbra lor de-argint să îți omori
Ochii tăi recii, visătorii...
Aveau acele mări irizator contur
Mări de materii și astrale doruri
Nostalgica-ți privire de azur
Pleca spre anticele coruri...
poezie de Paul Polidor din Emigrant în reverii (1983)
Adăugat de Paul Polidor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.
Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.
Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.
Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare din mirare
Cu fiecare clipă floare
Te măresti-n mirare
Și mă cuprinzi-n petale
Acoperind răni letale
Cu săruturi de ultraViolet
De șoapte solare
Ce ucide orice demon..
Topindu-mă intr-un punct de foton
Pe bucla de magmă ascunsă
După soare
Să lunec pe ele
Ca o adiere cu șoapte de stele
Să o strălucesc
In cuibul meu de petale
A unui colibri ciocârlie
Ce se hrănește cu polen solar
Din sărutul tău mie bipolar
Ca o eclipsă ce apare și dispare
Când nu ți-a aud vocea
Cu magme astrale..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pe furiș coboară
Ziua-și termină lumina,
Noaptea pe furiș coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.
În policandrul cerului
Astrul nopții se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.
Când soarele odihnește
Îngerii de sus veghează
Liniștea care domnește,
Când Tera noastră visează.
Policandru-încet pălește
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar strălucește
Necuprinsul poleind.
poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De chaos pătruns
Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfășoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.
Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.
Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar și-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.
Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă și rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alții au aflat.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angelică lumină
Angelică lumină, îngenunchind de rod
Și geometrii albastre, în pururea exod,
Vin să-ți descopăr raiul și gloria sixtină,
Pe cerbi de-mpătimire și vrere carpatină.
Angelică lumină de sori, în cavalcadă,
Dezgheață-mi năzuința și gândul de zăpadă,
Cioplește-mă din piatra aceluiași mister,
În care-ngheață zborul și visul efemer!
Adună-mă-n cupola virtuților astrale,
Pe aripi de baladă și imnuri ancestrale,
Manole să-mi zidească în Argeș o fântână,
Cu lacrimă de cântec și dragoste română!
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, astru' sfânt
Peste el stă asezat
Norul gros de argint
Soarele a fost furat
Dus în norii de granit
Călător neobosit
Nedormit de ani
Suflet de la răsărit
Veste tu să-mi dai
Unde să mă duc
Să te pot găsi
Pe ce drum s-apuc
Greu mi-e a gândi
Raza ta mă săruta
Îmi zâmbeau zorele
Dimineața la cafea
Lunecos erai pe gene
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și astre, adresa este: