Soare şi creştere

Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)

Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri şi spaime şi
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va creşte o amintire
cu flori albe şi roşii,
pe care soarele
va prelinge dimineaţa
o boabă albastră de rouă.

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaza

De n-ai fi fost,
de unde mi-aş fi tras seva,
lichidul vital?
Aş fi fost un deşert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Eşti oaza
Invadată de pace
şi lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
şi se urcă împreună
cu tine, pe scara
veşniciei spiritului...

poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Star Wars – poem diamant

Pe
o planetă
cu doi sori
a crescut Luke Skywalker
o speranţă pentru cavalerii Jedi
să învingă Imperiul Galactic
şi pe conducătorul
acestuia – Darth
Vader.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oraşului din Indii

Spart a fost oraşul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.

S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală şi-nălţare
Spart a fost oraşul mare
De a vremii vitregie.

Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme şterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost oraşul mare.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colt

Pe colţ stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munţilor regină!
Floarea de colţ
În vremi zbuciumate
Tristeţea ne alină
Prin puritate
Şi prin lumină!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

frânturi de întâlniri
cenzurate

dor de priviri
spate în spate

un umăr ars de soare
privit peste umăr -
o secundă

atingeri pe gânduri albastre
crescute în umbră

poezie de Nicoleta Grădinaru (iulie 2007)
Adăugat de Nicoleta Grădinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extras dintr-un discurs al lui Malcom X

Când sunt abia născut, sunt negru –
Când cresc adult, sunt negru –
Când stau la soare, sunt negru –
Când sunt speriat, sunt negru –
Când sunt bolnav, sunt negru –
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naşti, eşti roz –
Când creşti adult, eşti alb –
Când stai la soare, eşti roşu –
Când răceşti, eşti vânăt –
Când te sperii, eşti galben –
Când eşti bolnav, eşti verde –
Când mori, eşti cenuşiu –
Iar tu-îmi spui mie coloratule?

poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiu

Semne verzi subt şovăiri solare
ieşi, soră, să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pământuri soarele
cu fluiere greierii umblă
până-n pragul sicrielor
şi-acolo mor.

Pe-aici, afară de oraş, şi ieri am fost
să iscodim învierile în faţa porţilor.
Îndrăzneşte, soră, ah, soră, să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii şi iarba au crescut
repede ca unghiile şi părul morţilor.
Făpturi care-aţi fost, unde vă ţineţi?
Nu le călca, soră, luminile - dediţeii vineţi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul nostru băieţel

Dragul nostru băieţel,
Ai împlinit de acum un an.
Să creşti mare voinicel!
Îngerul nostru cu păr bălan.

Ai făcut primii tăi paşi.
Pentru noi e o bucurie mare.
Să fii fericit în viaţă.
Şi calea să-ţi fie luminată de soare.

Să ne aduci numai bucurii
Noi foarte mult te iubim.
Căci viaţa e frumoasă
Şi tu eşti darul nostru divin.

poezie de Vladimir Potlog (2 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud cum vine dragostea

Aud cum creşte visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
şi pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în linişte,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
şi zbuciumul ţi-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muţi,
în adorare.
Şi simt, crescând în inima-ţi,
speranţa
aşa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viaţa
când braţele la pieptu-ţi m-au primit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!