Soare şi creştere

Copilărie la pătrat

Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
şi primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de Camelia Opriţa (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de soare

Creşte timpul
în ciorchine
pe umbra ta
şi nu seamănă
cu nimeni şi nimic
iluzia în ochi de soare
ce m-a orbit
până la nebunia şoaptei
nicicând rostite.

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătunul

Cătunu-i risipit pe vale,
Şi oamenii l-au părăsit,
Bordeiele sunt dărâmate,
Biserica s'a învechit.

Pe drumul mare creşte iarbă,
Şi furcile de la fântâni
Stau veşnic neclintite'n soare,
Iar arborii par mai bătrâni.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de cremene

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de cremene

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea de cremene,
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
Cu înalte ierbi,
Şi cu pas de cerbi,
Ţară cu izvoare
Licărind în soare,
Vreau să cresc viteaz
Precum vechii brazi,
Şi voinic m-aş vrea
Ca şi dumneata

poezie pentru copii de Gheorghe Tomozei (23 august 1987)
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă

Dacă te-ai îndepărta puţin,
Dragostea mea ar creşte
Ca aerul dintre noi.

Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aş iubi cu munţii şi cu apele
Şi cu oraşele
Care ne despart.

Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna şi jumătate din cer.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramura de măslin

Umbra copacului meu
Vâsleşte deşirat,
Contopeşte văzduhul
Cu soarele uscat.

Uimirea arde,
Potopul rodeşte
În miezul de măslină
Ramura creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Când răsare soarele
printre dealuri păşeşte Dumnezeu
de sub tălpile sale cresc muguri de zi
undeva la marginea cerului
unde nimic nu se mai aude
nimic nu se mai vede
câţiva îngeri jertfesc o moarte

mâine va fi un alt răsărit...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste – poem diamant

Eu
te iubesc...
şopti un fir
de iarbă către Soare.
Şi eu te iubesc... îi
răspunse acesta, trimiţând un
nor, apoi ploaia,
ajutându-l să
crească...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!