Poezii despre Soare și oi, pagina 2
Traista
... s-a stins un soare sus la Polul Nord
și altul sa aprins la cel de sud
Gulfstream-ul stă ascuns într-un fiord
getari își fac de cap pe la Aiud
tot globu-i ca un fulger ingetat
pe marginea de cer cu Caru Mare
și Dumnezeu în esle iar uitat
la miel promite veșnică schimbare
și undeva la ceas de taină, sur
pogoară Anul Nou din Caru Mic
un simplu an cu traistă de sejur
și plină cu cadouri și nimic...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstorul
Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzații.
Gândesc cu ochii și cu urechile mele,
Cu mâinile și cu picioarele mele,
Cu nările și cu gura.
Să te gândești la o floare înseamnă să o vezi și să o miroși.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simți savoarea.
De aceea, în arșița zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristețea
Și mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Și-mi închid ochii încălziți de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Și știu tot adevărul, și sunt fericit.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea de-o clipă
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc și de pârjol,
Dar lasă-ți pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.
Și mieii dimineții să pasteleze plaiul
În liniștea de azi și, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină și miez dospit de pâine.
Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaști prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viața mea de-o clipă și dorul - vesnicie!
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuraticul cioban
În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Trimițîndu-mă să fac rândul la capre
am crezut că mama mă pedepsește,
îmi spunea că este o plăcere
a copiilor din sat.
Sfioasă îmi căuta în gânduri
neplăcerile zilnice,
zicându-mi așa într-o doară
cine învață carte scapă.
Filozofia ei era o alternativă
pe care trebuia să o aleg,
altfel îmi repeta
avem destule treburi pe lângă casă.
Nu avea niciodată timp
cineva, ceva, o chema în altă parte,
vezi că berbecul a rupt o scândură din ulucă
mi se părea că a căzut cerul pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără anotimp
Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra destinului
Parcă prea devreme
apune soarele.
Deschid fereastra--
luna îmi pare un miel nenăscut
ce balansează clopotul nopții.
Cu toată puterea sângelui
te voi iubi,
obligând timpul
să-și încarcereze proprii ochi.
Știu că orice suflet
e aidoma unei corăbii
ce-și poartă destinul
ca pe o icoană
la care nu se închină nimeni.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Orhidee în cuib de zăpadă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricine iubește o floare
Oricine iubește o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubește seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine pe munții albaștri
privește granitul sever,
oricine pe căi de sihaștri,
străbate păduri de jugaștri,
e-aproape,
aproape de cer...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și oi, adresa este: