Poezii despre Soare și porumbei, pagina 2
Porumbițe albe
Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.
Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, pe dealuri rosii
Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insolații de viață
Peste umerii tăi s-a lăsat seară
cu mine
într-o baltă de tine
în gară.
am stat în voia soarelui la mare
și-acuma tremur
tremuri toată
în sala de-așteptare și uitare.
și ne uităm la tren cum doarme sub perdele
și la magia unui porumbel pierdut
la un țigan ce vinde trei inele
la mersul trenurilor
de la început.
Și am plecat cu plaja după noi acasă
c-un personal emoționat de rouă
și miroseam a tren și-a motorină
și-a soare mult, a scoici
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul bucuriei
Îmi scriu poemele; nu-mi schimb obiceiul,
nu arunc culori pe pânze,
pășesc înaintea mea cu câteva clipe
cu speranța ajungerii din urmă.
Mă culc cu noaptea în brațe, vulgară
îmi smulge simțurile din rădăcini
și le aruncă pe rigola dimineții.
Scap speriat ca un porumbel fără aripi,
fac pași suferinzi pe pământ
și nimeni nu mă vede.
Dreptatea mea e uitată,
vreau doar la răsăritul soarelui
să mă risipesc o clipă,
să-mi plâng bucuria-n cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul suflecat
Pășim cu sufletul suflecat în mâini,
Îl hrănim cu pâinea sărutului,
Îi punem sare pe rana amintirilor
Și visăm capătul drumului
Legat de umbra picioarelor.
Unde este asfințitul soarelui?
Unde este zborul stelelor printre stele?
Unde este transferul sufletului în liniște
Și liniștea în porumbelul
Ciugulind pâinea sărutului?
Cu sufletul suflecat pășim în amintire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada din parc
În parc toți porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
își caută rătăcit mama în colțul gurii.
Și tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croșetezi aleile!
Ce Soare... îți zic!
Ce Soare cu dinții tăi... îți zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
și plec în scorbura cu hamace.
Tu îți înghiți umbra pe vată de zahăr!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La farmacie
În față la morgă
moartea cântă la orgă.
Porumbeii albi
se izbesc de porumbeii negri.
Gri e frunza de zâmbet.
Un șoșon umblă desculț.
Zidarii rad radioul.
Mă seacă lacul cu chibrituri.
Plouă cu șosete cu dungi orizontale.
Într-un anus un nor scuipă fecale.
Noi râdem
de steaua fără sens
Busolele migrează în jupă.
Morții în balansoare se șterg de condens.
Soarele a înfundat o conductă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să vrei
Ochi albaștri, poate verzi,
Stâncile se pot topi,
Cânt balade și aștept
Tot ce viața va dori.
Prea mulți bani avem în minte,
Puțin loc doar pentru
Noi,
Dacă mâine vom zbura,
La ce ne vom gândi apoi?
Poate sufletul e greu,
Când e plin de neîmplinire,
Poate vreau doar locul meu
Altora nu dau de știre.
Razele de soare știu,
Porumbeii sunt de acord,
Ca să ai sufletul viu
Trebuie să vrei,
De acord?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și porumbei, adresa este: