Poezii despre Soare și porumbei
poezii despre Soare și porumbei.
În inimă port viața
În inimă port viața, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur și sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi și adapă
Hulubii îmbătați de lungul lor sobor.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și roză, și crin, porumbiță și soare
Și roză, și crin, porumbiță și soare,
Iubit-am în dragoste desfătătoare.
Acuma o fată mi-e singură-aleasă,
Frumoasă, duioasă, sfioasă mireasă.
Ea știe-ale dragostei limpezi izvoare,
Ea-i roză și crin, porumbiță și soare.
poezie celebră de Heinrich Heine din Intermezzo liric (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nalba - poem diamant
Nalba
Lebădă albă
Fulgul de nea
Se naște prin tine,
Lumină din Soare și stea.
Ești visul, inima mea,
Iubire și rouă,
Ești porumbel...
Da!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Landoul roșu
Prin păduri de porumb
Landoul roșu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.
Norii, câți au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.
Dar roșul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt
Răsare luna peste dealuri
Și soarele în pieptul meu
Se legănă barca pe valuri
Și cât de fericită-s eu!...
Căci în al inimilor prag
Clopotul iubirii sună
Și-n cuibușorul nostru drag
Ca pe hulubi el ne adună.
Aș vrea iubite să răsune
În toată lumea dulcea veste
Și-aș vrea să știu că ea se spune
Din om în om, ca o poveste.
Că-n splendidul semiamurg
Sau în argint de lună plină
Prin lacrimile-mi care curg
Îți cânt iubirea mea deplină.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Și-n cuibul meu a poposit pe rând
Și porumbelul alb, și vulturul flămând,
Și soarele, și vântul, și tăcerea-adâncă.
Vrea sufletu-mi să-i scutur praful și tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi și de griji mărunte...
Pe cine-așteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăț încăperea?
Covor de frunze netede și moi
Aștern în cuib și-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.
Și-așa, adăpostit de vânt și soare,
Căminul sufletului meu deschis
Așteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul păcii
Soarele îmi dă binețe
cu un zâmbet special
îmbrăcat în frumusețe
scrisă-n gând aspațial.
În pieptul cerului am prins
un mărțișor al păcii,
acest război să fie stins
de-amorul rândunicii.
Trimis-am albii porumbei
s-alunge fum de bombe,
să crească iarăși brebenei
pe străzile din urbe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armindeni
Soare, cânt și voie bună
Azi pe-ntregul plai,
Pomii fac din flori cunună
Pentru Întâi Mai.
Un torent e astăzi cântul
În întreaga lume,
"Pace vrem pe tot Pământul!"
Glasul nostru spune.
Tremură de ură fiara,
Întâi Mai nu-i place,
Porumbei din cer coboară,
Scriu din aripi "PACE"!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare închis
Aici e liftul cu care se aducea mâncare la pușcăriași
ploaia se întindea pe coastele găleții
numărăm durerea în castroane de tablă
de ce mă cerți?
Uscată și sterilă e zeghea găurită
din care hulubii răstoarnă balcoanele de bloc
în legea lor afară
cireșii înfloresc
ce tânără ești poartă iar eu te-mbătrânesc...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis în destrămare
Portarul înaripat mai ține întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor
serafimi cu părul nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză gălețile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhangheli se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngerii goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ție,
păianjeni mulți au umplut apa vie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și porumbei, adresa este: