Socrate

Când mă duc

vin şi nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec şi e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
şi socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieţii aştept
să vin clădind versuri pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui Florin cel Snob

Sunt snob
iar votca eu o sorb cu paiul
şi am un Modigliani în perete
constant
îmi vând la prieteni guturaiul
şi port la şapcă pene de erete

Sunt snob
şi nu mă culc
decât
doar cu domniţe
cu sânge princiar şi busturi maxi
sunt invitat la show-ouri ce au fiţe
şi cumpăr pâine
zilnic
stând în taxi

Sunt snob
nu-mi place ceapa din Matache
şi port şireturi galbene la ghete

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuşi, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuşi, adevărul
E mai presus de toţi prietenii din lume.
De l-aş trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, şi-n agora-i putred mărul?

Nu poţi căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ţi ţii mestecând la gume.
Sus-puşii-şi schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-şi schimbă părul.

De veacuri fierbe viaţa în cetate.
Fărăştiinţa trece în ştiinţă.
Retórii-şi vând ideile în rate:

Suiş - căderi, fiinţă – nefiinţă,
Infern – eden, putinţă – neputinţă...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zi ceva

Mai lasă în pace manuscrisul
Zi ceva să nu mai stăm ca muţii
Eu am citit că până şi mamuţii
Dialogau să nu-i prindă plictisul

Nu mai duce degetul la gură
Că mie îmi urlă liniştea în cap
Îmi umblă hergheliile la trap
De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură

Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia
Şi ne ducem traiul pe tavan?
Dar ce spun eu, că totul e în van
Şi-mi vine să-ţi răstorn în cap tigaia!

Zi mă' ceva să nu te strâng de gât
Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate
Căldarea cu lături pe jumătate
Şi el i-a mulţumit. Atât!

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te crezi liber

S-a făcut aproape ora cinci
Întunericul s-a risipit de tot
Cari în spate lucruri şi le-mpingi,
Toată viaţa ca un idiot!
----------

Când scapi din chinga zilei la chindie
Şi tragic perdeaua gândurilor toate
Gândeşte-te precum Socrate
La câte au fost şi n-au să mai fie

Când te crezi liber, eşti în colivie
Când te crezi viu, eşti mort pe jumătate
Şi duci în cârcă lucruri idioate
Pe care nimeni altul nu le ştie

Ca tânăr îţi asumi întruna riscuri
Şi capotezi la vârsta de adult
Aicea mă opresc să nu insult

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mă iubiţi

E disonant şi inestetic,
Ceapa şi crapul în tigaie
Fac un imperiu, de mălai e,
caută chiştoace în tomberoane,
Iar Aleihap cântă Yorbane,
Socrate a pierdut pinaclul,
Înţeapă Ateh numai cu acul,
Cine scoate dinţi de argint,
Foc şi iar foc, strigă un Blind,
Dragoste vrea şi ornitorincul,
omul are stil doar cu stângul,
boii soarelui cu sârg
Trag de un astru, vin fete la târg,
Scutură cetina, fără să văd,
Caut pacea şi în prăpăd.
Fetele vin dinspre Corint,
Eu le sărut pe rând sau sărind,
Pace-n infern, pace în rai,
Doamne, de ce ne promiţi ce nu ai?
Bătrân cerşetor, ai datorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru Brigitta

De ziua ta,
Deşi nu te-am uitat,
Nu ţi-am urat nimic din ce-ţi uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici "La mulţi ani cu sănătate"...
Nici doctoratul în filozofie -
Un fel de loz câştigător la loterie...
Nici limpezimea minţii lui Socrate -
Bătrânul filozof, privit numai din spate...
Şi nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-şi încurcase
"Imperativul categoric",
Sărmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...

Nu ţi-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 7 (22 decembrie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mă respingeţi

Voi mă respingeţi ca pe un pol electric de acelaşi sens,
Dar totul vine de la cap, o sincopă, apoi scapi,
Ceapa, crapul şi ciorapul într-o geantă la săracul
Care caută chiştoace în coşuri şi tomberoane,
Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap,
Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu,
Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braţ cu Odin,
Cine scoate mai mulţi dinţi cu ciocane de argint,
Foc, foc, strigă un orb, linişte, strigă surdul,
Dragoste vrea şi ornitorincul, omul are însuşiri
Precum ochii la başchiri, ce-i real pare un vis,
Nu fuma în paraclis, boii soarelui cu sârg
Trag de astru-l duc la târg, m-au plecat prietenii,
Scuturarea cetinii, ca un far rămas-am, văd,
Caut pacea în prăpăd, renaştere, remoarte, relenti,
Dar REIUBIREA tu n-o s-o mai ştii,
Precum tac faraonii de milenii,
De mult pierdut-am ritmurile vremii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor

Nu este uşor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru şi scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul şi solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea şi Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu şi-e groază să vorbeşti despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferinţă,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viaţă,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin şi eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către ţărmul mării nu-l mai ştiu,
ştiu totul şi citesc în stele, iar trupul meu se înfrăţeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!