absurd şi gânduri

Amăgire

repet punctele în neştire...

las drumului acoladele
şi insinuările întâmplărilor absurde.
rătăcesc în virgulă.
strig cuvintele.
răscolesc o amăgire.
apoi, tăcută,
mă arunc în iarba arsă.

într-o zi sau acum,
în mijlocul gândurilor,
stejarul îşi va arunca ghindele spre irişii mei.

golită de umbre,
alerg să-ntâmpin ultimul ţipăt de pasăre...
printre zboruri fără sens.

poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

câteodată era doar aer printre noi
şi ne-am trezit aşa deodată
indiferenţi, năuciţi şi goi,
lăsând tăcerea grea să ne străbată.

nu ne-am mai strigat deloc pe nume
ne-am bătut cu gândurile pe tăcute
apoi am citit din poemele noastre postume
şi tu ai plâns câteva minute.

tăcută, tristă, te-ai desprins de mine
şi ţi-ai adus aminte de trecut,
de-atunci, străină, ai înfruntat alte destine
şi m-ai alungat din viaţa ta absurd.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Cândva, demult, pe geana unui gând,
Am poposit şi m-am trezit plângând.
Nu pricepeam al dragostei suspin,
Doar căutam, absurd, un nou cămin.

În zale de tăcere eram prinsă,
Răceala pătrundea prin haina-mi ninsă.
Voiam s-ascult, din cer, o simfonie,
Să mă îmbăt de-o dulce reverie.

Eram pierdută pe cărări abrupte,
Plângeam spre flori, de vânturi aspre rupte,
Fulgii cădeau pe mine în neştire
Dar tot visam să te-ntâlnesc, Iubire!

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu

nu.
se întâmplă nimic
şi strănutul îşi strânge buzele între două rostiri.
amăgit de un gând,
renunţă la ultima tuşă de culoare aruncată pe pânza albă.
în pumnul gândirii nu e loc de libertate.
te răsuceşti absurd până când sângele îţi umple gura de vid.
murdar vid.
ecoul a murit de mult iar sufletul tace cu părul ars de fluturi.
prea mulţi fluturi au plimbat aripile pe lampa de carte şi filele
s-au crezut pentru o clipă nori.
cer mi-a fost tavanul de o noapte.
am uitat să mai cresc atât cât fulgerul ideilor au născut un poem.
l-am scris undeva, în memoria umplută de câlţii dezamăgirilor.
mă mai nasc dimineaţa. mă mai nasc.
niciodată nu se repetă plânsul.
doar râsul lumii, hohotul ei de satisfacţie. atât.
îl aud mereu de patruzecişidoideani
cum îmi toarnă fierea promisiunilor de viaţă.
mai aştept un hohot.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt
al unui pescăruş pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

destine corupte, pierdute, ratate,
în marasmul cotidian
lumini absente în ilogice lumi
arborăm zilnic steagul renunţării
decăderi lumeşti, mai mult groteşti
nebuni ce privesc fix la propria frumuseţe
căutăm zilnic, aiurea, la întâmplare, ţinte deşarte
trăim într-o neglijabilă absenţă
ţipete, tânguiri chinuitoare.
semne de întrebare puse unde nu trebuie
undeva, tot mai departe de lucruri fireşti
umilinţa, credinţa, iubirea
o lume nebună îmbrăcată în haine de gală

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru că...

şi pentru că doare,
m-am ascuns în tăcere polară.
odaia saltă pe vârfuri, privind către nori.
pe scheletul bradului se aprind lumini colorate.

linia dreaptă a gândului, nu e dreaptă.
alege absurd să recupereze imagini triunghiulare
refăcute din gesturi mărunte golite de timp,
trecând peste păcatele din post.

energia pozitivă eliberată din lucruri
aduce mişcarea în unde crescătoare,
odată cu migraţia culorilor, pe crengile de brad
şi venirea lui Moş Crăciun mereu grăbit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmec viu

Ai pingelit drumul spre soare
cu paşi vânzători de-ntuneric,
clepsidrele răsar pe trotuare
ca pietrele reci în amurguri,
e-un gând mai absurd decât viaţa
icnind în ungherele nopţii
în clăi de fâneţe şi
birturi cu unsoarea pe uşi
şi firma ascunsă sub pat?!
Leşinuri absurde-n tribune
şi zâmbete vii în saloane
tatuează zarea cu visuri,
cu licori sângerânde
şi amurguri întristate de zei.
Ai pingelit drumul spre soare
cu paşi vânzători de lumină,

în farmecul ei viu nu se moare.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de viaţă

meditez deşertăciunile până la absurd
într-o auroră pogorâtă în suflet
în grădina cu speranţe să mai zburd
printre fluturii îndepărtaţi de urlet.

fioruri infinite îmi străbat fiinţa
seva vieţii o extrag din rădăcini
lupt cu bătrâneţea şi cu suferinţa
ard în conştiinţă spini şi mărăcini.

îmbrăţişări de raze mă transfigurează
fiecare patimă e lecţie de viaţă
astăzi poezia mă înflăcărează
extrăgând din ea înţeleaptă povaţă.

un infinit de gânduri mă ţine trează
în noaptea când cerul lucruri mă învaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!