Poezii despre acasă și frumusețe, pagina 2
Vechii prieteni de acasă (extras)
În josul râului Swanee,
Departe, departe tare,
Se-întoarce inima-mi ades în vreme ce trec anii:
Acolo-și găsesc bătrânii ca mine-alinare.
Trist, drum după drum și stradă după stradă,
Am rătăcit cunoscând lumii fața ei frumoasă,
Și, totuși, mi-e dor de vechea mea livadă,
Și de vechii prieteni de acasă.
cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara de Crăciun
Cum e mamă-n cer la tine
Azi in seara de Crăciun?
Cine trece?, cine vine?
S-ti ureze un an bun.
Aș veni eu, mamă dragă
Azi frumos să te colind.
Și de dorul ce mă leagă,
Cu lacrimi să te cuprind!
Știu că mă vezi de sus și ți-i jale
Că greutăți pe umerii mi-au căzut,
Însa cum să te întorc eu oare?
Și s-o iau incet de la-nceput.
Te-aș lua înapoi cu mine,
De mână prin ger cumplit.
Să vii acasă la tine
S-avem Crăciun fericit.
poezie de Ana Chilat (7 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisul interzis
Scuzați-mă doar adevărul
scuzați-mă nu pot să mint
într-un cuvânt încape cerul
în următorul stau la rând
Scuzați-mă nu pot să mint
scuzați-mă e prea frumoasă
cuvântu-nseamnă înc-un rid
în versuri mă întorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul iernii
Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Și gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topește în palmă
Și aud cum un glas, vesel și blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.
Acasă ninge atât de frumos.
Și sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa și dulcea mea copilărie.
Acasă ninge atât de frumos.
Și parfumul iernii mă îmbată,
Aș vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!
poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surori de anotimp
Bună dimineața, înghețată floare!
Mi se pare mie sau chiar te-ai grăbit
S-aduci mai devreme primăvara care
A venit și totuși încă n-a venit?
Bună dimineața, floare de ce-ai fost!
Mi se pare mie sau regreți acum
Că veniși pe lume când fu ceasul prost?
Ultimu-ți, se pare, fu și primu-ți drum.
Bună dimineața, sora mea frumoasă!
N-ai sosit devreme, dacă ne-ntâlnim;
Eu sunt iarna care s-a întors acasă
După ce plecase. Ne compătimim?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nici nu-i pasă
Te-ai oprit într-un cais.
Pasăre, cin' te-a trimis?
Te-ai mutat din dud în dud.
Cîntă, hai, să te aud.
Păsările fermecate
Nu au har să cînte toate?
Cioc vioi și ochi zglobii,
Spune-mi tu de unde vii?
Așa pasăre bălțată
N-am văzut-o niciodată.
Și atîta catifea,
scrisă numai pentru ea.
Între pomii din grădină
Ești acasă dar streină
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mijloc de locomoție
Foaie verde foaie lată
ce-aș începe înc-o dată
Să-mi iau viața în răspăr
poate dau de adevăr
Și să fac un compromis
doar cu mine-așa în vis
Să n-o iau către frumos
decât dragoste pe jos
Către iarba de acasă
eu și doina cea duioasă
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, România...
Oh, România mea scindată,
Te lasă hoții-aceștia fără puls,
Te-mpleticești ca o drogată
Și încă nu le este de-ajuns!
Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Și le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.
Bogată și fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Și-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.
Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toți acasă,
Să te refacem din ruine!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din revista Constelații Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și frumusețe, adresa este: