Poezii despre acasă și frumusețe, pagina 3
Toamna copacilor...
toamna copacii nu mor...
tristețile tale
sau poate tăcerea
îi doare...
în taină
își merg somnoroși
înflorirea acasă
cu fruntea
lipită
pe clipe de frunze
adorm
și visează frumos...
până la tine...
apoi
târziu sau devreme
e iar primăvară...
poezie de Ioana Matei
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
( Cântec )
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Constelații Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg
Alerg prin păduri
Cu gânduri deșarte
Cu doruri aparte
Și nu am măsuri
La timpuri și locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălțate
Pe pajiști uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoși
Cu sori mai frumoși
Acasă să plâng
Și-alerg ca un gând.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iti placeau
Ție îți plăceau mereu căpșunile
Și eu alergam să-ți aduc căpșuni,
Mie îmi plăceau mereu nopțile
Dar tu noaptea trebuia să fii devreme acasă!
Ție îți plăcea des ciocolata
Și eu alergam mereu să-ți aduc ciocolată
Și-mi zâmbeau atât de frumos vânzătoarele
Când alergam eu ție să-ți aduc ciocolată!
Ție îți plăceau stelele și eu
Te alergam mereu prin gând nopțile
Să-ți arăt stelele,
Mie îmi plăceau mereu sărutarile
Și tu mi le dădeai atât de greu!
Ție îți plăceau de fapt alți băieți
Și eu am picat de fraier.
poezie de Andrei Ionut Sava
Adăugat de Mihaela Dorulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajuta - ne Doamne
Mai spală Doamne drumurile vieții
Să nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
Să fim frumoși și inimoși mereu!
Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.
Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunați din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârșit....
Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul începe cu tine...
Primăvara a venit
Brațele tale m-au încălzit
Florile frumos înfloresc
Și eu mult te iubesc.
Acasă pentru mine,
E doar lângă tine.
Inimile s-au unit,
De la început, iubit!
După primul sărut,
Pe vecie te-am vrut.
Repede m-ai fermecat
Și inima mi-ai furat...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre sărut
Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este rețeta
Care menține fericirea.
Iubirea e legitimată
Între un băiat și-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.
Fericirea-i menținută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menține,
Optzeci de ani și mai bine.
Atunci viața e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.
poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate
Naivitate ochii mei
Te văd incă frumoasă
In amintiri cu flori de tei
Si liliac acasă
Curată lacrimă de dor
In a destinului ninsoare
Copilărie azi cobor
Pe-a timpului cărare
Si-acolo lângă verzi stejari
Scăldată in imagini
Naivitate cu ochi mari
Revino peste pajiști
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
April
Păsările ciripesc în aer de-a lungul și de-a latul
De parcă-ar celebra această vreme de april, frumoasă.
Aș vrea să rămân pururi în lumea asta minunată,
Pentru-a fi cu tine, dragul meu, să-împărțim patul.
Nu cred că-o să te mai văd după ce ne va fi sosit văleatul.
Nu cred că ne vom mai întâlni dar acum suntem acasă.
Păsările ciripesc pe cer de-a lungul și de-a latul.
Aș vrea să rămân pururi în lumea asta minunată.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
[...] Citește tot
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și frumusețe, adresa este: