Poezii despre acasă și gânduri, pagina 2
Atunci
Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.
Eram absurd și spălăcit
și, lighioană dragă,
de ghidușari zburau bondari
zbenguitori, în șagă.
Era o broască lângă lac
micuță și țestoasă
Un stâlp de lemn și telegraf,
vroia scâncind, acasă...
... Și becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,
Francesca de Rimini.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iti placeau
Ție îți plăceau mereu căpșunile
Și eu alergam să-ți aduc căpșuni,
Mie îmi plăceau mereu nopțile
Dar tu noaptea trebuia să fii devreme acasă!
Ție îți plăcea des ciocolata
Și eu alergam mereu să-ți aduc ciocolată
Și-mi zâmbeau atât de frumos vânzătoarele
Când alergam eu ție să-ți aduc ciocolată!
Ție îți plăceau stelele și eu
Te alergam mereu prin gând nopțile
Să-ți arăt stelele,
Mie îmi plăceau mereu sărutarile
Și tu mi le dădeai atât de greu!
Ție îți plăceau de fapt alți băieți
Și eu am picat de fraier.
poezie de Andrei Ionut Sava
Adăugat de Mihaela Dorulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii
Cum să te-ajut? Când eu nu știu
Decât acasă când mă-ntorc
Prin fața templului pustiu
Să pun la coș, câte-un chiștoc
Deși sunt multe, unul pun
Mai las destul la alți creștini
Și-o clipă, sunt pe stradă, un
Prea fericit, între străini
Cum să te-ajut? Când gândul meu
Repetă golul pe o pistă,
Și șoldul meu îmi spune greu
Dintr-o proteză, că există
Cum să te-ajut? Vezi, am să pun
Azi, un chiștoc, și pentru tine,
În coș, la templul de pe drum
Și-mi fac iluzii, că fac bine
poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci
Romanță
Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.
Eram absurd și spălăcit
și, lighioană dragă,
de ghidușari zburau bondari
zbenguitori, în șagă.
Era o broască lângă lac
micuță și țestoasă
Un stâlp de lemn și telegraf,
vroia scâncind, acasă...
... Și becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.
În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.
Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.
Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...
Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am pierdut în iluzia întoarcerii
într-o seară dintre miercuri și nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternități albastre
pe șevaletul minții încercam să pictez fluturii
din trupul tău
noaptea s-a scurs lavă
toate drumurile spre acasă s-au amestecat ghem
sunt un orb prin trecut așteptând din viitor
un țipăt de zbor
m-am pierdut în gânduri digitale
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputința
neputința fiecărei zile
m-a legat de mâini și de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor
seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând
copilul ingenuu urcă în viață
pierzându-și puritatea,
omul matur coboară treptele
încercând să-și recâștige imperiile
oamenii pleacă dimineața de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
și se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de bunica
De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
și pe fus îl răsucea.
Tot așa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuță ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniți,
de mâinile ei gătiți.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
și ne trecea ziulica.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a amintit...
Mi-a amintit prin razele de lună,
Copleșitor moment, din depărtare,
Adânc sărut pe tâmple să îmi pună
Ecou sortit să țipe cât mai tare.
Mi-a amintit prin frunze-mbătrânite
Un foșnet de iluzii ce mă poartă
Din loc în loc, avide să evite
Mâhniri și dor, duse la rang de artă.
Mi-a amintit de norii de acasă,
Străpunși brutal de slobodă săgeată,
Pustiu și foc prin cearcăne să iasă
Pe urma-n zbor a celei mult plecată.
Mi-a amintit apoi, de zori și soare,
De-mbrățișarea dintre vis și gând,
Dar a uitat... nimic nu-i de valoare
Pierdut e-n ceață, aripă ucigând.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și gânduri, adresa este: