Poezii despre acasă și timp, pagina 2
Boemă
Se așeza să ningă -
Ningea.
Doream,
Sunt ani de-atunci,
Să te-ntâlnesc
La sfârșit de stradă
Ce dă în câmp.
Îmi părea
Că tu ești mai frumoasă
Iarna.
Doar corbii spuneau
Că stai acasă
Cu vreun prieten.
Reintram în târg.
Zăpada licărea
Electric
Pe fereastra ta.
Se ducea o noapte.
Citeam
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămânem în casă
avem puterea de a reinventa
aroma timpului de ieri
azi stăm acasă
să dăruim iubire celor dragi
chiar dacă nu știm
cât timp ar trebui să treacă
până să plece răul
da azi stăm acasă
cu sufletul si gândul
înspre lumini
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechii prieteni de acasă (extras)
În josul râului Swanee,
Departe, departe tare,
Se-întoarce inima-mi ades în vreme ce trec anii:
Acolo-și găsesc bătrânii ca mine-alinare.
Trist, drum după drum și stradă după stradă,
Am rătăcit cunoscând lumii fața ei frumoasă,
Și, totuși, mi-e dor de vechea mea livadă,
Și de vechii prieteni de acasă.
cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zbor nesigur
sunt beată!
am inhalat pulberea stelei
căzută în dizgrația astrului
mă sprijin de umărul
unui secol trecut
și-al lebedei albe
să pot ajunge acasă
în zbor disperat prin cuvânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora 14
tu o să vii acasă la ora... 14
eu o să fiu acasă la ora... 14
tu o să vrei o iubire la ora... (?!) - o
știre: din câte pricep nu
este ora 14
propice dez
membrărilor fastuoase...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis II
Visa. Totul era vâscos.
Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur.
Cleioase, apele somnului.
Era și nu era el.
Ceasornicarii munților de cârpe împietriseră.
Era și nu era acasă. Se vedea și copil și adult.
Împietriseră.
O altă casă începea din aceiași pereți.
În același timp. Bărbați mulți
cântau într-o limbă a lor
amestecată cu spectre de vânt, șuierături de vâslă și de argint...
Gesturi. Sânge. Vorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transplantare
Trebuia să mi se pună în piept
altă inimă.
Altfel urma să pier.
Mi-a dat inima ei
Mama.
Dar tot mă mai doare.
Mai ales, când arde pământul
de sete, de ploaie.
Mai ales, când nu se întoarce
tata
de la războaie.
Mai ales, când plec prin
străini
și nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales, în amurg,
când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Londra spre Edinburgh
Sunt în așteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
și casa se apropie din ce în ce mai mult
cu șaptezeci de mile pe oră.
Renunț la ultimele patru zile
și la străinii prietenoși care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.
E o urgență în fluieratul trenului și în mine,
care spune acasă și acasă și acasă.
Aprind o țigară
și aștept zâmbind în colț.
Scoția, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mine acasă, în Zhongnan
Trecut de vârsta tinereții seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva atașat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalță.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim și râdem noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre acasă și timp, adresa este: