Poezii despre adevăr și curaj, pagina 2
Dacă
Dacă pistruii-ar fi fost drăguți și dacă ziua-ar fi fost noaptea mare,
Iar varicela-ar fi fost frumoasă și minciuna n-ar fi fost minciună,
Viața ar fi fost încântătoare
Dar lucrurile nu urmează-acest traseu,
Pentru că dacă ele-ar ar fi mers pe calea bună
Eu, desigur, nu aș mai fi fost eu.
Dacă pământul ar fi fost cer și-atunci ar fi fost acum,
Dacă ieri ar fi fost azi și neadevărul adevăr
Viața-ar fi căpătat alt sens și alt parfum
Iar eu n-aș mai fi fost aici pentru-a privi lumea pe fereastră,
Fiindcă dacă lucrurile n-ar fi mers cumva-n răspăr,
Nici dumneavoastră n-ați mai fi fost, desigur, dumneavoastră.
Dacă frica-ar fi fost curajoasă și sferele pătrate,
Dacă jegul ar fi fost curat și lacrimile pline ochi de bucurie,
Lucrurile-ar fi părut mai just aranjate,
Deși-ar fi existat, oricum, alte disperări și-alte nevoi
Pentru că dacă-aici ar fi fost acolo, cel puțin în teorie,
Noi n-am mai fi fost, desigur, noi.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii pierdute
nu. modelele nu există.
există momente în care poți avea același comportament
datorită stereotipurilor, clișeelor, culturii
dar modelelele nu există.
e doar un alt mod de a te înșela
și de a crea un bonzai siluindu-ți sufletul
când Isus a spus "sunteti Dumnezei"
nu a făcut altceva decât să ne insufle curajul de a privi adevărul în față
căci fiecare e Dumnezeu în felul său
și pentru a fi Dumnezeu nu-ți trebuie modele
e de ajuns să fii tu însuți
numai că eu... m-am pierdut pe drum..
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revistă de front
motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de pușcă,
Dormitează conștiința într-o cușcă
Și pe umeri o purtăm tot noi.
Ziua bună, veri soldați,
Cum o să ajungeți voi
În postura de eroi,
Fără tați adevărați?!
Nu curajul vă lipsește
Și nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi pește;
În zadar priviți cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubești dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în brațe
când o să-ți propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noștri
vor bea whisky în creșe
și vor fuma marijuana la școală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi și poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălța până la stele
să găsim leac pentru tristețe
de plictiseală o să ne întrebăm
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este bine de știut
Copilul,
când îl aduci pe lume,
menajează-l!
Când mamă îți spune,
încurajează-l!
Mai târziu,
când poate înțelege,
arată-i încrederea,
că roade va culege
de are priceperea.
Încrederea în sine
o poate dezvolta,
luând și de la tine
curajul de-a-încerca.
Sădește-i în suflet iubirea
pe care s-o împartă,
înțelegându-și el menirea
în lumea minunată.
Dezvăluindu-i adevărul
despre lumea-n care intră,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
Priviți atent cum strălucește
Asupra cine-i reușește
Să sară-al eului hotar,
Din gând străin, plin de amar.
A sa lumină, doar există
Tot în rest, deși persistă,
Iluzii triste ce cuprind
Vâltoarea mării suferind.
Atât de-aproape el se află
Încât voind se și arată
Din tărâmul fericirii,
Stăpânul viu al nemuririi.
Căci ce poate fi mai sus
De realul ce-n curaj e dus
Peste lumi și peste sine
În vârful culmilor divine?
[...] Citește tot
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strategii
Asul de-ți lipsește-n mâneca din haină,
Strategia luptei păstreaz-o în taină,
Deruta salvează producând rumoare,
Secretu-i o forță spre intimidare.
Dacă n-ai un spate prea asigurat,
Nimeni n-o să afle că-i adevărat,
Faptele se-așează toate de la sine,
Fără ploconeli lacrimi sau suspine.
Dacă n-ai curajul înspre afirmare,
Stilul cu fason poate da valoare,
Falsă amânare ți se va propune,
Dar avânt primești în vremuri mai bune.
Traseul ce-i pavat cu ghimpe sau pelin,
Parcurgi greoi fără să afli sprijin.
Ajungi cinstit persoană onorată,
Temei găsind în munca ordonată.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Aspirații subtile (iulie 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma
Trecători suntem prin viață și cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum pășești ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ți facă cinste printre cei ce vor veni!
Calcă drept și fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ți vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ți cuminți,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinți.
Și de cumva îți e teamă și ți-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veșnic este curat.
Cu privirile dă roată către munții ce stau drept
și-ai să știi cum să faci pasul cu-ncredere și-nțelept.
Calcă-n viață curajos și stai drept precum un pom,
și păstrează-ți demnitatea și fii-ntotdeauna OM!
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și curaj, adresa este: