Poezii despre adevăr și curcubeu, pagina 2
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie de George Santayana,18631952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul vieții
Cerul nopții e tăiat de stele sinucigașe
ard înainte de a ajunge pe pământ,
cei care le privesc în picaj
o fac admirativ.
Întunericul ascunde vrăjitoarele fără cap
care ne ispitesc treptat credulitatea,
au trecut pe lângă noi îngerii
ce nu mai vor să zboare
triști de falsa credință.
Cum să ne păzim de aceste înșelăciuni
care pot risipi disperare
și ne aruncă dincolo de înțelegere
cu mâinile darnice
și sufletul pustiit
de himere.
Mi se pare deosebit de clar,
să distingi dintr-o dată albul de negru,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipește!
Închide ochii, să-ți aduci aminte
de ziua-n care cerul căutai
și inima îți făurea cuvinte
din care făceai cheie pentru Rai.
Pe alb de suflet ne-așterneam IUBIREA,
ne-o dăruiam prin legea ei nescrisă,
niciunul neștiind ce-i fericirea,
că niciodată nu ne-a fost permisă.
Deschide ochii, să vezi adevărul!
Suntem tot noi, aceeași, dar altfel!
În doi am învățat ce dulce-i zborul,
punând tot Infinitu-ntr-un inel.
Când ne-mbrăcăm amurgu-n curcubee,
clipește cu priviri de smarald verde!
Ești zeul meu și eu sunt a ta zee...
Clipește fără teama de-a ne pierde!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E primăvara vinovată?
Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Și flori nemuritoare, și iubiri.
Ușor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrățișând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.
Am întâlnit și drumuri ocolite
Și trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar și păreri de rău?
Întorc din roata vieții mele
Rostogolind păreri la rând,
Și-același soare care-apune
Mi-arată lumea înghețând.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși pot așeza universul în două cuvinte
mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca și când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată
chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe niște fluturi jucăuși
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaș
deși pot reduce viața
la ceva stupid și aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârșite,
Ca o mare aparținând pescărușilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.
Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, așa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.
Uneori cerul își dezvăluie misterul
Așezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranță-n care adevărul
Este nevăzut, așa cum sunt eu.
Uneori tăcerea explodează asurzitor
O liniște absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece și istovitor,
M-a făcut să nu mă mai simt întreagă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șerpașii nu se întreabă niciodată
oricâte răspunsuri aș avea de escaladat
nici asinii
chiar dacă au purtat adevărul în spate
oricum muntele nu ar ști de ce tocmai în vârf
norii nu mai ascund zeii
la urma urmei tot poalele sprijină cerul
iar prăpăstiile nu aduc înapoi căderile
decât ecourile disperate ale unui zbor invers
dinspre viață spre o altă viață
parcă niciodată matematic
oricât de netăgăduită este moartea
fiecare suflet visează nemărginirea
ca pe un fel de a ștampila cerul
drept dovadă un număr de intrare
și nicio ieșire
doar zbateri inutile de curcubeu
între două puncte
sub primul se ascunde cuvântul
iar din celălalt se naște universul
precum un făt frumos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica iubirii
S-au strâns culorile-ntr-o zi
Și s-au certat o săptămână.
Le-aș vrea ținându-se de mână,
Să-nvețe verbul "a iubi".
Că roșul e dominator,
Să iasă-n față i-e menirea,
Întruchipează strălucirea
Și chiar al dragostei fior.
E galbenul simbol solar,
Când auriul e aproape,
Albastru-i curgere de ape,
Iar verdele, al ierbii dor.
Cum din unirea de culori,
Rămâne albul o minune,
Al purității val în spume
Și-ale miresei sărbători.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi pentru iubire
În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Și am zburat s-aduc lumină
Pe țarna plină de rugină.
Tu șlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Și te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată
Să-ți pună și ție în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci și să cobori
Copiii îngeri printre flori.
Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le șoptești ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și curcubeu, adresa este: