adevăr şi greşeli

Rondelul reîntâlnirii

Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.

Aveam şi profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greşeală.
Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici.

Zgomotoşi, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniţi în clasa liceală
Şi visam cu ochi extatici...

Ne-alunecă gândul spre şcoală.

rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo - Invictissime

Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinsteşte va avea slavă,
cel care o dispreţuieşte va pieri.
Îi place să fie răbdătoare şi generoasă.
Nu cunoaşte invidia,
şi nu se laudă.
Cel ce iubeşte,
Nu îşi caută propriul interes
Şi iartă greşelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înţelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.

Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din volumul de versuri Între Glorie şi Decadenţă (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la părinţi am învăţat

De la părinţi am învăţat, cum să fiu om respectat.
Când greşesc să-mi cer iertare, să dau celui ce nu are.
Rău să nu fac nimănui, să fiu ajutorul lui.
Să grăiesc doar adevărul, minciuna să n-o îndrăgesc.
La necaz să nu-i duc dorul, tot ce-i frumos să iubesc.
Deşi par doar simple acte, eu le consider valori.
Valori aplicate-n fapte, pentru oameni sunt comori.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2023)
Adăugat de Duitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de otravă

Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce ştim c-Augustus se numea
Şi Borgia, prin caznă grea,
Pe mulţi i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numeşte poluare
Mai sunt şi "euri", la erori
Ne-mping, căci viaţa nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numeşte soacră.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la tine

Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi laşi măcar aducerile-aminte
Şi-arama frunzei pe-aripă de vânt.

Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Şi adevăru-i totuşi... adevăr.

Mă rog la tine Doamne... cu speranţă,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanţă
Şi nu uita... cât de aproape-am fost.

Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruieşte-mi primăveri şi toamne,
Pietrificând... în clipele puţine
Greşelile ce vor să mă condamne.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna oameni

întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte
şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult
întotdeauna privim mai departe
şi reuşim să fim cu-atât mai departe
de noi înşine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
şi mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleaşi greşeli
şi găsim întotdeauna o scuză:
a greşi e omeneşte şi totuşi
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
şi cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
şi până la urmă ne plictisim de atât romantism
şi suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din 33 bis (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul politicienilor noştri

Adevărul lor – eroare exilată,
Marfă perimată, de prisos,
Un pumnal înfipt până la os
Şi-o minciună veşnic gogonată!

E o formă aprig plagiată,
Cu un înveliş cald, mătăsos,
Adevărul lor – eroare exilată,
Măsluit de cei c-obrazul gros.

Adevărul – spaimă postulată,
N-are gust, nu are nici miros,
(Cine minte e-un ingenios),
E-o stare de lucruri înşelată...

Adevărul lor – eroare exilată!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o strada,un copac,o nevoie

ai grijă de ea
mi-e frică
dreptul la greşeală, prietene
la tine în viaţă
l-am substituit.

te-am făcut versiunea poruncilor
meselor în oraş, târzii şi necurate.

am strâns rugi pentru tine,
împachetate două câte două
am spălat eu rufele
te-am adormit.

liniştea nu-i colectivă
îţi loveşte adevărurile cu faţa rotundă
te adulmecă
te contrabalansează
îţi roade încheieturile.

[...] Citeşte tot

poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul butonului roşu

Treisprezece ghilotine glisează
Ghemurile vieţilor oratoric
Prezentând adevărul mediatic
Manipulând turma ce-şi visează...

Subliminal sensuri de viaţă
Cu Lincon şi Kennedy valori
Trucate şi spânzurate în sfori
Cu societatea-mblânzită-n paiaţă...

De umbre nevăzute ce stăpânesc
Tot ce miscă liber şi le robesc
Ca nişte greieri în telefoane!

Ascultând tot ce contra le grăiesc
Sub piramidele de bani... Greşesc!
Intr-un joc... cu roşii butoane

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am supărat

te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, ştiu că îţi pasă
dar şi un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.

şi-un pom în floare mai greşeşte
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciueşte
pierzând petale roze-n vânt.

şi ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
şi cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea

ce să-ţi mai spun ca să mă crezi
priveşte adânc în ochii mei
sunt bucurie şi furtună
dar adevăr găseşti în ei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!