Poezii despre adevăr și prietenie, pagina 2
Prietene
Prietene, de n-ai să uiți de mine,
De-acele clipe ce ne împreunară
De slovele încrustate-n acea seară,
Să știi că le-oi cinsti cum se cuvine.
Din dorul ce mă poartă către tine
Mereu tulpini din el or să răsară
Cu flori care-nfloresc ca-n primăvară
Și-a mele gânduri, astfel, să-mi aline.
Primește-n dar simțiri adevărate
Și candide ca florea de cais
Prieteniei noastre neașteptate,
Izvor de omenie și de vis,
Un gând curat și-o inimă ce bate
Iar ca o carte, sufletu-mi deschis.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pahar de lapte
Pe al sensului culoar
Serpi din ziduri apar
Invăluiti cu un pahar
Cu lapte rar, foarte rar
De-l găsești întâmplător
Esti bogat și împărat
C-un prieten adevărat
Te ridici de aici-n zbor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieten drag
Mi-ai înțeles durerea
și lacrima
mi-ai șters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Și în visele mele,
mereu, ai crezut!
Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranța.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!
Am râs, mereu
împreună, în viață
și adevărul
privind-ul în față,
temerari
prin toate am trecut!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tristețe
Iubire, vlagă, încântare
Și viață, tot s-a irosit;
Și chiar mândria-mi, pentru care
Drept geniu-am fost pecetluit.
Când Adevărul l-am găsit,
Credeam că-i un prieten mare;
Dar după ce l-am cântărit,
Simții o scârbă-ngrozitoare.
Și totuși, vai, nimic nu știe
Cel ce să-l afle întârzie;
Căci pururi el va lumina!
De sus, Cel Sfânt răspuns îmi cere:
"Tot ce mai am ca mângâiere
E lacrima ce-am plâns cândva!"
poezie celebră de Alfred de Musset (1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer(c)uri de prieteni
elita, adevărat, nu carnea de... tutun
mi-a-nmuiat mie picioarele cum se spune
nuu
văd nicio sclipire de indulgență în ochii
care nu se văd se uită... fumați (?!), nu
doar
se hlizesc la tine cum scrii: pun presiune
pe creier cu editări succesive... în ceruri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să vezi
Vezi tu amice
că legenda cu îngeri
se poate adeveri
în condiții adecvate
vezi tu amice
că pământul se află în cer
cel mai probabil primul cer
dar mai e mult până sus
la al nouălea cer
vezi tu amice
ar putea fi suflete și poeme
care la împlinirea vremi
se prefac în îngeri
vezi tu amice
eu încerc să cred asta
și caut acele poeme
vezi tu amice
cu azurul în suflet
eu am în schemă
să scriu așa poeme
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni, pescari și bărci
"Fiule! Când navighezi, nu fi trufaș,
toate bărcile intră-n gura Dragonului,
însă doar câteva cunosc acest adevăr." Mahagama Sekara
Ocean imens,
Pescari încordați,
Furtuni neașteptate
Și bărci lovite de talazuri.
Portul pescăresc jelește
Și-și așteaptă prietenii,
Vechiul far în ruină le caută urmele.
În briza nopții
Oceanul ascunde mari secrete,
Iar valurile îmbrățișează ca întotdeauna
Plaja plânsă.
poezie de Nimal Dunuhinga, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești cea nouă?
Tu ești cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e ușor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacție?
Crezi că sunt statornic și credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfățisare, acest calm și răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepți, pe un teren solid, către un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că aș putea fi o Fata Morgana, o iluzie?
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astronomul
La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înțelept om din ținutul nostru."
Atunci mi-am părăsit prietenul și m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.
După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteți orb?"
"De la naștere", mi-a răspuns; iar eu:
"Și ce fel drum al adevărului urmați?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Și și-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toți sorii, toate planetele și toate stelele."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A dispărut
Caietul copilăriei
Copiilor mei!
Nu am împăcare!
Șters a fost
De o mână
Barbară!
Care
Și acum
Mai pretinde
A-mi fi prietenul mare!
Dispărută e
Acea scumpă carte!
Mă apasă!
Mă doare!...
Nu știe
Acel miop
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și prietenie, adresa este: