Poezii despre ajutor și viață, pagina 2
E frumos...
E frumos să poți în viață
să fii darnic și milos,
să te duci de dimineață
să ștergi lacrima răzleață
E frumos.
E frumos, cât zboară anii
să-ți faci viața un prinos.
Să hrănești cu drag orfanii,
să-i ajuți pe toți sărmanii.
E frumos.
E frumos când nu-i răpusă
jertfa ta de-un gând fălos.
Când în taină nepătrunsă
îți faci haina cea ascunsă.
E frumos.
Însă fapta cea mai mare,
darul cel mai de folos,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajuta - ne Doamne
Mai spală Doamne drumurile vieții
Să nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
Să fim frumoși și inimoși mereu!
Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.
Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunați din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârșit....
Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța cuvântului
Moralistul elocvent
Deplângea pe neavuți,
Sincer și inteligent,
Te-nvăța cum să-i ajuți.
El vorbea de-al vieții scop,
De umana demnitate,
Arunca dojeni potop,
Peste-odrasle-mbelșugate...
Cuvânatrea-i curgătoare,
Minunata pledoarie
Și întreaga adunare
O sorbea cu lăcomie:
Pentru-a sălii mulțumire,
Doi calici sunt puși pe goană:
Cu glas tare,-n tânguire,
Sub fereastră cer pomană...
poezie clasică de Nikolai Alexandrovici Dobroliubov din Antologie de poezie rusă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu prea am avut timp
Timp ca să rămân în viață
nu prea am avut.
Lovituri primite-n față
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
și-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viața,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat fața.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viața
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineața,
vine fără să o chemi.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regret
Nu regret cum am trăit.
Bucurii au fost puține.
Agenda tristeților
ocupa prea multe file.
Am iubit ce mi-a fost drag,
Am avut dezamăgiri.
Cu viața m-am împăcat
când am avut împliniri.
Când am căzut, m-am ridicat
fără ajutor primit.
Mai departe am plecat
și vise am împlinit.
Am învățat că în viață
e bine să nu cedezi.
Cu credință și speranță,
cumpătul să ți-l păstrezi
Cu aceste gânduri bune
la Dumnezeu m=am rugat,
să rămân în astă lume
câte zile El mi-a dat.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Când, doamnă, sunt cu tine,
al vieții duh dispare
din piept spre mădulare:
un mișcător și un prea dulce bine,
că sufletul se-abține
în calea lui firească
și de atâtea bucurii mă lasă.
Dar când te duci, el vine,
prea plin, să-l locuiască -
un ajutor mortal în propria-i casă.
Când te întorci, mă-apasă
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
și răul și-ajutorul sau norocul:
când prea iubești e cel mai rău mijlocul.
poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicicând...
Un suflet închis într-un trup trecător
se zbate-ntre viață și moarte.
El știe că-i doar pelerin călător,
dar trupul vrea încă să-l poarte.
Fugare clipe de luciditate
învie imagini trecute,
din lumea trăită redeșteptate...
Nu pare nimic să-l ajute.
Durerea cumplită trupu-i cuprinde,
nu crede mai mult să reziste.
Și totuși, de viață nu se desprinde:
el nu vrea să nu mai existe!..
Din câte-ar fi vrut cândva să-mplinească,
în timpul ce-n goană trecuse
fără să poată să și le-amintească,
atâtea speranțe apuse...
[...] Citește tot
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia durerii
În tine unu-și pune focul,
Natură! altul chinu-și pune.
Ce-i pentru unu-ngropăciune
Pentru-altu-i viața și norocul.
O, Hermes tainic ce-n restriști
M-ajuți, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tumă face asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimiști.
Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare
Descopăr un cadavru drag
Și pe cereștile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.
poezie clasică de Charles Baudelaire din Florile răului, traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri și toți
Sfârșim mizeria, începem criza,
Puteam trăi și noi cum se cuvine,
Și omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără mașini, fără curent la prize,
N-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleași crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veșnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ajutor și viață, adresa este: