alb şi lactate

* * *

probabil
în carnea violoncelului
se ascund spaţii fragile de teamă,
dar ce muzicâ îşi arcuieşte coapsa,
se întinde felin
printre firesc şi adânc.

nocturnă în alb,
trupul lui o primeşte,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
linişte.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem sătui

de laptele care udă versurile
locuim întinşi pe piatra grea
şi rece stăm cu burţile prinse
în suculente digestii dintre pauze
la început de secol ne-am săturat
de spuma albă a berii blonde
aşteptând boarea moldavă
să ne mângâie pe nasul presărat
cu sare aşteptând momentul
eliberării jetului de lapte care udă
gâtul uscat şi ne satură zi de zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când m-am născut,
lumea părea să nu înţeleagă
de ce eu aveam un spin în frunte.
Cineva îmi dăduse
o coală albă şi un creion
cu mină de sânge.
Am încercat să nu plâng,
dar versurile au curs
pe obrajii mei de lapte,
şi s-au aşezat într-un somn adânc,
pe toate colile albe din univers...
Poemul timpului meu,
despre care nu voi vorbi niciodată...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asistenta

v-aţi tras vreodată verigheta pe nas?
în-treabă asistenta ORL măturând
părul din curtea spitalului de ne-bune
porniri virtuale când o văd aşa plină
de mine cel supra
ponderal în expresii sub hălăţelul ei alb
ca laptele dimineţii ce-i vine ca o
mică mănuşă de unică-ngăduinţă...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea şi carnea de pe oase
şi chiar fumul din coşuri se culcase

un somn vindecător al planetei, o ceaţă
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viaţă
într-o tăcere de lupoaică şi prelungă

un somn nebun ca-n dimineaţa morţii mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
şi, rătăcind, mi s-a culcat alături

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te preface mort în iarbă

Mi-am lăsat barza pe stâlp
cu un ou de piatră în rană.
M-am întins pe iarba cosită de iarnă
şi-mi bate în uşa spinării
un frig dezgheţat.
Cerul e albastru ca oaia
şi ciobanii albi ca brânza
şi stâna lăptoasă ca steaua
nordului.
Vai! Câtă viespe poate duce
pământul
în muşcătura
unui mormânt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, iubito!

E seară, iubito, e seară
Şi eu te adulmec în gând;
E seară şi nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.

Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, şuvoi;
Pe faţa ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.

Deja este iar dimineaţă -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îţi mai gust din dulceaţă,
Căci mâinele-apune în zori?

Iubito, e ziua-n amiază
Şi timpul aleargă nebun;
Mai naşte deşertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ţi spun?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşuroaie

O stea m-a călăuzit la aceşti sâni,
Ca la două, albe, muşuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Şi nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munţi furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veşnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte şi-o apasă.

Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două muşuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de trosnetul din sobă, de aburi calzi de cozonac,
De mere coapte-n scorţişoară, de banca brună din cerdac,
Mi-e dor de albul pân' la hornuri, de sfânta seară de Ajun,
De caramelele cu lapte, de mămăliga din ceaun.

Mi-e dor de serile de iarnă când ascultam, atent, poveşti,
De zilele fără de grijă, de bruma albă din fereşti,
Mi-e dor de scârţâitul porţii, de îngereştile ninsori,
De lampa galbenă din geam ce pâlpâia până în zori.

Mi-e dor de puloverul de lână, de căciuliţa cu urechi,
De torsul mâţei lângă plită, de corzile chitarei vechi,
Mi-e dor de-aroma de gutuie, de ceaiul cald de muşeţel,
De uliţa copilăriei, de clinchetul de clopoţel.

Mi-e dor de laptele cu miere, de gustul fin de caşcaval,
De bolta casei încărcată de candelabre de cristal,
Mi-e dor de cocoloş cu brânză, de şunca proaspăt afumată,
De ciocolatele cu rom, de turta dulce asortată.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flegmaticoi logoi

Obişnuiam să ridic un steag alb
peste rădăcina întrebărilor
dintr-o şa fumam un cal
dintr-o limbă un ţinut la conservă
îl tăiam cu batista de pe ţambal
şi lapte stors din şoric de cărare
gros ca obrazul unui înger ştrengar
Doamne! Zi tu... de ce Dumnezeu
la cuptor de ninsoare
nu-şi flutură măininile arse pe un ştergar?
De ce oare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!