Poezii despre alb și lactate, pagina 3
Greieri în grevă
Aiurita regină-a țării minunilor,
Pe tron alb ca laptele, din clopoțelul unei flori
A comandat orchestrei ei de greieri
Să-i cânte-n clipa în care se lasă roua-n zori.
Dar stropii reci de rouă au udat lăutele,
Iar ei n-au mai putut în nici un fel cânta.
În schimb, acum banda aceea de lăutari bruneți
Își exersează bemolii și diezii sub podeaua mea.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteză la nevoia de alb
Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci mă biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu acum versul
vise născute dintr-un clișeu
literele se aliniază frumos
un scris de copil trecut
de jumătate de veac voalat
poeziile sunt născute
din păcate și bucurii diverse
de lapte degresat în care pui
ciocolată. scriu versuri și scot
limba când sar pe foile-șotron
suflu peste vers. râd. crapă
pereții când trec poeziile
pe albul secțiilor de psihiatrie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prânzul pe iarbă
Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi.
Pescarii și poetul beau astăzi împreună.
Sclipește Ropotamo. Amiaza e în toi.
Rachiu-i foart tare. Și pâinea-i foarte bună.
Mușcăm din roșii. Zeama ne curge pe bărbii.
Hamsiile, ca niște bricege albăstrii,
Stau lângă brânza albă: iar pofta ne-o ascute
Măslina lunecoasă, sticloasa ceapă iute.
Când nu-i pahar, rachiul se bea și cu clondirul.
Din gură-n gură trece cu aburu-i de foc.
Se spun povești, se cântă și se mai pierde șirul...
Răsună cinci Na zdrave și-un singur Hai noroc!
Poetu-ar vrea să doarmă, dar s-a făcut târziu.
Ne-așteaptă-un drum pe mare, de-un ceas, până casă.
Și marea ne trezește c-un altfel de rachiu,
Cu o furtună verde... Și-i vânt!... Și nu ne pasă!...
poezie de Nina Cassian din volumul Dialogul vântului cu marea (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
așa cum ai scrijeli
scoarța unui mesteacăn
o amintire despre mine și noi
nu pentru că ți-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se așează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alții
în căutarea laptelui
și mor sufocați
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Floarea zilei când vara-i pe ducă
e cald
vara-i aproape pe ducă
și cu
ultimele-i puteri
încă
mai stânge pământul în brațe
ziua
mai înspre amiază
într-o căldură toridă înbrăcându-l
de
pe degetele vântului
ne picură răcoarea zilei
înviorându-ne ochii în priviri colorate
cu
surâsul cald al cerului
ce ne înveșmântă atmosfera în general
cu
nori albi de albi
mai albi ca
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de iarbă zeu, fiu de curcubeu
- Bună dimineața, ploaie grea!
N-ai văzut-o-n cer pe mama mea,
Cu ochi negri ca de catifea,
Cu păr alb, ascuns după vopsea?
- Bună dimineața, fir ușor!
Mama ta iubește negrul nor
De la care tocmai mă cobor,
Vis încărunțind multicolor.
Mama ta dorește să-nverzească,
Sângerândă să te zămislească,
Dintr-un lapte alb să te hrănească,
Sub un ochi albastru să te crească.
Vorbele-i ți le transmit chiar eu:
Iartă-mă că-s albă, fiul meu,
Fi-vei firelor de iarbă zeu,
Tatăl tău va fi un curcubeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei zile
de caniculă se abate pe capul
omului toropit de lapte și miere
oferite de conducere cu nesaț
care visează fântâni unde curge
bere rece cu spuma albă
ca zăpada din povestea ce revine
în minte prin aburii slabi
trei zile de înghițit în sec și crezi
că autostrada se îngustează
arzând de dimineață până seara
în adierea bicisnică a vântului
plimbă scaieții amestecați cu paie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți irosite
ai hotărât: nu știi cum să crești foarte bine
acei sâni uriași laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
șie între ele nici cârpele toate moi nici
viețile irosite cu noi, cât de tineri așa dintr-o dată
bine se s
caldă meșe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venise toamna
O femeie-și ținea iubirea ascunsă-n sân
(își aducea rar aminte de ea);
Când cineva îi privea sânii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.
O năpădeau transpirațiile și dorul,
alerga de nebună pe străzi
și se întorcea acasă singură,
până-ntr-o zi...
când s-a trezit cu sânii țepușă
prin bluza albă ca laptele.
De atunci, câte un bărbat
o însoțea tot timpul,
până a rămas doar unul,
și s-a căsătorit cu acte în regulă.
Degeaba...
Iubirea-i fugise din sân,
suferea de singurătate,
cu bărbatul alături.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și lactate, adresa este: